În ultimii ani, relațiile dintre Statele Unite și Turcia au fost complicate și tensionate. La acestea se adaugă și forajele gaziere turce în Zona Economică Exclusivă a Republicii Cipru, țară mambră a UE.
Pe lista neînțelegerilor dintre Ankara și Washington figurează afacerea pastorului american Andrew Brunson, arestat de poliția turcă pentru „terorism și spionaj”, figurează refuzul Washingtonului de a îl extrăda pe predicatorul turc Fethullah Gulen, acuzat că se află la originea tentativei de lovitură de stat din Turcia, în 2016, și, mai ales, achiziționarea de către Ankara a sistemelor ruse de apărare aeriană S-400. Ceea ce a provocat vii tensiuni în cadrul NATO – unde Turcia este un pilon – și excluderea Turciei din programul american al avionului de ultimă generație F-35, dorit de Ankara.
La această listă de neînțelegeri între două țări NATO, se adaugă și forajele gaziere offshore ale Turciei în Zona Economică Exclusivă (ZEE) a Republicii Cipru, țară membră a Uniunii Europene – la a cărei ușă președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan bate fără folos.
Astfel, în octombrie 2019, în timpul unei vizite la Atena pentru a semna un acord care vizează consolidarea cooperării militare între Grecia și Statele Unite, Mike Pompeo, șeful diplomației americane, a avertizat Ankara în legătură cu acest subiect.
„Le-am spus turcilor că acest foraj este ilegal, este inacceptabil și vom continua să luăm măsuri diplomatice pentru a ne asigura că activitățile (din regiune) sunt legale", a declarant, la acea vreme, șeful diplomației americane.
Cu toate acestea, având în vedere poziția Turciei în cadrul NATO, nu există prea mult loc pentru manevre diplomatice.
Dacă administrația Trump pare să dea dovadă de reținere în cazul Turciei, nu aceeași atitudine este luată de Congres, care nu s-a abținut să critice sever intervenția militară turcă din nordul Siriei împotriva milițiilor kurde siriene și alegerea Ankarei pentru a achiziționa sistemele rusești S-400.
La sfârșitul anului trecut, Congresul adoptat o rezoluție copleșitoare pentru a recunoaște genocidul armean comis în 1915 de Imperiul Otoman, spre furia liderului turc Recep Tayyip Erdogan.
Și, după ce a interzis livrarea aeronavelor F-35A către forțele aeriane turce, parlamentarii americani au mers chiar mai departe, hotărând să ridice embargoul privind armele pe care Statele Unite l-au impus Republicii Cipru în 1987 , cu speranța de a încuraja reunificarea insulei, tăiată la jumătate de la crearea Republicii Turce a Ciprului de Nord în 1974.
Pentru cei doi senatori aflați în spatele acestei ridicări a embargoului, și anume democratul Robert Menendez și republicanul Marco Rubio, ideea era să faciliteze un parteneriat strategic între Washington și Nicosia și să încurajeze cooperarea dintre Cipru , Grecia și Israel ca parte a proiectului de gazoduct EastMed, pe care Turcia încearcă să-l torpileze.
Iar această cooperare între Statele Unite și Republica Cipru se va materializa la nivel militar. Miercuri, secretarul American de Stat Mike Pompeo a anunțat că Washingtonul și Nicosia își vor consolida cooperarea în domeniul apărării.
„Pentru prima dată, Departamentul de Stat intenționează să acorde acestei țări (Cipru) fonduri pentru pregătirea militară”, a declarat ministrul de externe al SUA.
„Aceasta face parte din eforturile noastre de a ne consolida relațiile cu partenerii regionali cheie pentru a promova stabilitatea în estul Mediteranei”, a explicat Mike Pompeo.
Această decizie nu a fost încă aprobată de Congres. Dar aceasta ar trebui să fie o formalitate.
După cum era de așteptat, Turcia a reacționat imediat la anunțul făcut de șeful diplomației americane.
„Vrem să-i amintim aliatului nostru american că tratarea celor două părți ale insulei în mod egal este un principiu al ONU”, a declarat ministerul turc de Externe.
„Acest gen de măsuri nu contribuie la eforturile de a găsi o soluție la problema cipriotă, ci întăresc mai degrabă atitudinea fără compromisuri a părții cipriote și grecești”, a adăugar ministerul turc.
Insistând că decizia americană „nu va ajuta la restabilirea unei atmosfere de încredere pe insulă și nici la restabilirea păcii și stabilității în estul Mediteranei”.