Departamentul de Corporate Affairs al Ringier Elveţia urmează să facă mai multe verificări pentru a afla ce legătură este între sinuciderea jurnalistei Iulia Marin și Cătălin Tolontan.
Ancheta Departamentului de Corporate Affairs al Ringier Elveţia vizează în principal legătura dintre Cătălin Tolontan și sinuciderea colegei sale, Iulia Marin. În cadrul acestei investigaţii corporative sunt vizaţi şi Mihnea Vasiliu, CEO Ringier România, şi întregul departament HR al Ringier România. Ancheta Ringier verifică dacă Tolontan şi departamentul HR au respectat legislaţia muncii din România, în speţă legea 487/2002 art. 540 HG 355/2007.
Articolul 540 prevede că persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăște că persoana suferă de o tulburare psihică și consideră că:
a) din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat, potrivit RTV.
În comisia de anchetă a Ringier sunt Verena Vonarburg, Head of Public Affairs of Ringier, şi Christoph Haldi, Chief People Officer of Ringier, cei care i-au chemat la raport pe Mihnea Vasiliu, CEO Ringier România, şi pe Cătălin Tolontan, coordonator editorial Libertatea.
Ce i-ar fi făcut Cătălin Tolontan Iuliei Marin
Redactorul-şef de facto, Cătălin Tolontan, este acuzat că a băgat-o pe Iulia Marin în mai multe anchete jurnalistice grele, chiar dacă știa de problemele ei de sănătate. Și psihiatrul acesteia i-a recomandat să își schimbe jobul.
Sursa foto: Facebook
Pentru a ascunde opiniei publice faptul că se află sub o investigare corporativă din partea angajatorului său, Cătălin Tolontan ar fi declarat că legea poate fi încălcată. Acesta ar mai fi convins-o și pe jurnalista Iulia Marin să nu își schimbe jobul, chiar dacă medicii îi recomandaseră să evite stresul.
„Nu cred in pensionarea pe caz de boala in situația in care omul e încă functional, dar statul roman asta încurajează. Angajatorii sunt needucați si se sperie. Nu e nimic de speriat. E o boala ca oricare alta. Doi angajatori am avut in acești trei ani si in ambele rânduri am întâlnit o înțelegere de care azi mi-e mie rusine si care m-a salvat. Am primit mereu tot răgazul de care am avut nevoie. Poate mai mult. Sfaturi bune. Ascultare.
Am împlinit zilele trecute zece ani de presa si ma gândeam ca as vrea sa închei. Curând. Medicul meu din spital spunea ca “e nevoie urgent sa va schimbați munca”. Să scriu, așadar, articole mai simple. Să mă menajez. Să mă ascund sub un clopot de sticlă. Și m-am gândit mult la asta zilele astea – asta îmi doresc?
Am zece ani de jurnalism si cred ca încă am destule de învățat. Apoi, vreau sa văd cum e – cum e sa fii un profesionist care nu are nicio tulburare? Cum e sa te vezi cu o sursa si sa nu tremuri ca frunza? Cum e sa fii, de fapt, jurnalist? Deci, nu, doctore, nu voi sta sub un clopot de sticla. Pentru ca imi pasa din nou, in sfârșit si pentru ca altora le-a pasat de mine când mie insami nu imi mai pasa”, scria regretata jurnalistă pe Facebook în septembrie 202.