Mai deunăzi, Evghenii Prigojin, patronul firmei de mercenari Wagner, a făcut din nou senzație declarând că stă să înceapă contraofensiva ucraineană: „Trebuie s-o spun sincer: Rusia e în pragul unei catastrofe [...] Trebuie să încetăm să mai înșelăm populația spunându-i că totul e în regulă." Așa o fi oare?

Problema inițiativei.

Una dintre cele mai prestigioase publicații militare europene este ”Défense Nationale”, întemeiată în 1939. Redactorul șef al revistei, generalul Jérôme Pellistrandi, declara recent că „în mod paradoxal, în afară de Bahmut, rușii sunt mai degrabă în defensivă”. De ce ”în mod paradoxal”? Fiindcă, deși are mai mulți militari pe front decât acum un an, Rusia nu reușește să reia inițiativa strategică, pe care a pierdut-o în toamnă, la Harkov și Herson.

Un front de peste 800 km este ținut, de bine, de rău, de circa 210.000 militari ruși, dintre care două treimi sunt rezerviști cu experiență de luptă foarte limitată. După ce Armata rusă a pierdut 920 de tunuri și 2.400 camioane, zecile de batalioane desfășurate în tranșee nu mai pot conta decât pe un sprijin logistic și artileristic limitat. Rezervele de muniție s-au împuținat: chiar și Prigojin, răsfățatul Kremlinului, se plânge că primește numai 800 de obuze pe zi, deși ar avea nevoie de 4.000. Iar mult-lăudata ofensivă rusă, începută cu mare tam-tam mediatic în ianuarie-februarie, s-a împotmolit după câștiguri teritoriale minore.

De fapt, după ce a pierdut 1.900 de tancuri și 4.300 de vehicule blindate, Armata rusă nu mai pare capabilă să lanseze o ofensivă de proporții. Chiar și ediția din acest an a paradei de 9 Mai de la Moscova va fi sărăcăcioasă: patru companii de tancuri, patru divizioane anti-aeriene, vreo 100 de vehicule diverse. Cam un sfert din efectivele care defilau de obicei. Și fără paradă aeriană: aviația are în prezent alte treburi, pe Nipru...

Mai grav: dacă ucrainenii atacă, cu forțe suficiente, într-un anumit punct al frontului, liniile rusești pot rezista un timp limitat, după care au nevoie urgentă de întăriri. Datorită penuriei de blindate, forțele mobile care le-ar putea veni în ajutor nu vor fi numeroase și vor avea un drum lung de parcurs. Aceasta a fost esența ”simulărilor matematice ale operațiunilor militare derulate de Forțele armate ale Statelor Unite” la care a făcut trimitere generalul Christopher Cavoli, comandantul suprem al Forțelor Armate Întrunite ale NATO, în audierea din 26 aprilie, în fața Congresului SUA. Iar rezultatul a fost previzibil: „forțele ucrainene sunt într-o poziție bună pentru a lansa o contra-ofensivă”. 

Scandalul dronelor.

Se știe, contraofensiva ucraineană va începe în zilele următoare. Principala problemă pentru Statul Major General al Rusiei este să ghicească unde va avea loc lovitura, pentru a trimite încă de pe acum forțe și provizii care să permită trupelor să reziste pe poziții.

Iar principala problemă pentru generalul Budanov, șeful GUR, spionajului militar ucrainean, este să-i încurce pe adversarii ruși. Astfel, duminica trecută, la Moscova au sunat alarmele antiaeriene – nu alarma de exercițiu, ci alarma de luptă, ceea ce nu s-a mai întâmplat de fix 80 de ani! Dronele ucrainene dădeau târcoale Parcului Industrial Rudnevo, unde domnul Putin urma să facă o vizită. Vizita prezidențială a fost anulată, și pe bună dreptate: una dintre drone purta 17 kg. de explozibil militar C4, de fabricație canadiană.

În haosul provocat de alarma antiaeriană, o dronă ucraineană a ajuns în centrul Moscovei, de unde a transmis imagini cu Kremlinul – zonă aeriană interzisă de un secol! Faimoasele sisteme de apărare anti-aeriene ”Panțîr”, instalate de la Crăciun pe clădirile din jurul Kremlinului, nu au reacționat. Poate nu m-ați crezut atunci când, în octombrie anul trecut, scriam despre marile probleme pe care le are apărarea antiaeriană a Moscovei (AICI). Acum puteți constata care e realitatea! Scandalul e mare, iar Kievul toarnă gaz pe foc: un om de afaceri ucrainean oferă un premiu de circa 550.000$ celui care va reuși să trimită o dronă în Piața Roșie, cu prilejul paradei de 9 mai.  

Acesta nu e un simplu scandal: este o operațiune de război hibrid. În acest fel, Armata rusă e nevoită să retragă de pe front sisteme antiaeriene, pentru a-și apăra centrele politico-militare amenințate. Iar amenințări sunt multe: zilele trecute, s-au auzit explozii la aeroportul militar Pușkin de lângă Sankt Petersburg și la Rostov-pe-Don. Piața Roșie a devenit zonă interzisă, pentru ca eventualii spioni să nu poată repera unde și cum sunt desfășurate sistemele antiaeriene de-abia aduse din Sud. Iar președintele Putin s-a mutat în apartamentul de la Kremlin: Armata nu mai poate garanta securitatea vilei sale.

Imediat ce Armata rusă a început să-și retragă de pe front mijloacele antiaeriene, ”grădinarii” generalului Budanov au și început să lucreze. Pe la patru dimineața, cetățenii din Sevastopolul ocupat au fost treziți de două explozii puternice: GUR reușise să plaseze două ”vaze” la terminalul petrolier militar Kozaki. A rezultat un ”buchet” de toată frumusețea: rezervoarele au ars o zi întreagă. Dar nu cele zece rezervoare distruse sau avariate sunt importante, ci sistemul de pompe și conducte scos din funcțiune: de acum înainte, plinul de combustibil al navelor purtătoare de rachete Kalibr se va face artizanal. Navele vor fi astfel mai expuse atacurilor, fiindcă GUR va sesiza din vreme că sunt pregătite pentru misiune și va avea timp să-și poziționeze dronele navale în larg, în ambuscadă...

Scandalul motoarelor.

Reușita noului atac de la Sevastopol a stârnit scandal în Rusia. În acest context tensionat, la Moscova a izbucnit un alt scandal privind structurile militare: ”Afacerea motoarelor”. Un ”grup infracțional organizat”, condus de colonelul Denisov, șef al serviciului de asistență tehnică al Districtului Militar Sud, ar fi furat în ultimii ani ... șapte motoare tip V-92S2, destinate tancurilor T-90. Scandalul s-a soldat cu demiterea generalului Mințev, adjunctul ministrului Apărării responsabil cu logistica și aprovizionarea.

Exact acum un an scriam despre marile probleme cu piesele de schimb cu care se confruntă Armata rusă, temă pe care am reluat-o recent: „Se iau piese de la tancurile abia intrate în fabrică pentru reparație capitală, pentru a le ”completa” pe cele gata revizuite, pregătite de recepția beneficiarului. După recepție, în timp ce trimișii beneficiarilor beau o sticlă de vodcă d-aia cu ardei iute, piesele se demontează pe furiș și se pun la loc - că sunt pe procesul-verbal de constatare.” (AICI). La acel moment, încă mai credeam că se ”completează” agregate – pompă de ulei, turbină, alternator – dar nu îmi imaginam că, sub presiunea războiului, inginerii militari treceau pe furiș ditamai motoarele de 1100 CP de pe un tanc pe altul! De fapt, chiar predecesorul colonelului Denisov la comanda departamentului de aprovizionare al Districtului Militar Sud, locotenent-colonelul Sedov, a ajuns la pușcărie încă din 2019 pentru o infracțiune similară: furtul a patru motoare pentru camioane KamAz. Și de-abia s-a domolit scandalul cu motoarele, că a izbucnit altul, la fel de compromițător pentru liderii militari: șase ofițeri din Irkuțk au furat ... 360 de tone de combustibil de aviație. 

Evident, propagandiștii Kremlinului nu pot explica rușilor că în Armata lor glorioasă, furtul a devenit sistemic. Și iarăși, Kievul a turnat gaz peste foc: un site specializat, din Occident, a profitat de faptul că propagandiștii Kremlinului nu au replică și a lansat  varianta că, de fapt, colonelul Denisov ar fi ”vândut ucrainenilor” motoarele dispărute, deci este trădător.  

Vocile din umbră.

Ecoul în mediul extremist-naționalist rus a fost exact cel scontat de spionajul militar ucrainean: tema ”trădării conducerii superioare militare și politice”, lansată de Pentagon Leaks, bântuie din nou Rusia. Chiar a doua zi, într-un mesaj vehement postat pe canalul său de Telegram, Evgheni Prigojin declara că „numai un act de trădare din interiorul conducerii Rusiei poate explica unele decizii militare păguboase”. Și din nou, generalul Budanov a turnat gaz pe foc: a apărut pe YouTube înregistrarea unei conversații din ianuarie 2023, între doi oligarhi apropiați regimului: Roman Troțenko (cu o avere de 3,8 miliarde $, unul dintre cei mai bogați oameni din Rusia) și Nikolai Matușevski. 

Iar cei doi oligarhi spun lucruri îngrozitoare: „Rusia pe care o iubim cu atâta sinceritate a căzut în ghearele unor ticăloși”, se aude una dintre voci spunând. „Asta nu se poate termina bine, se va termina în iad. Oamenii se vor ucide între ei pe străzile Moscovei (...) Vor muri la un moment dat și nu vor lăsa nimic în urmă. Va fi doar un deșert pârjolit.” 

Tema lansată de Prigojin, anume că ”operațiunea” din Ucraina va eșua dezastruos, fiindcă conducerea politică și militară rusă e împănată cu ”ticăloși” și ”trădători” a câștigat astfel exploziv audiență. Chiar la Televiziunea de Stat, în emisiunea Olgăi Skabaeva, ”Femeia de Fier” a Regimului Putin, este evocată înfrângerea iminentă: „...nu am eliberat până la capăt niciuna dintre regiunile apărute după referendumurile care s-au desfășurat (...) Punem bazele unei crize de politică internă. Nici măcar nu am alungat inamicul din Donețk. Și atunci se va spune că dacă nu am putut alunga inamicul din Donețk într-un an, ei bine, să vă fie rușine, învinșilor, și nimic mai mult”.

Scandalul cu telefonul.

Și chiar atunci, ca un fulger căzut din senin asupra unui depozit de muniție, a venit vestea că președintele Chinei, domnul Xi Jinping, a avut o lungă convorbire telefonică cu președintele Ucrainei. Acest gest ni se pare unul normal, între două State care au relații diplomatice. În Rusia însă, de un an încoace publicul e îndoctrinat cu teza falsă că Beijingul sprijină necondiționat agresiunea împotriva Ucrainei, iar lucrurile se văd altfel!

Descoperirea faptului că ”sprijinul total” al Chinei este o minciună propagandistică a zguduit într-atât elitele rusești, încât ziarul ”Pravda”, de obicei pro-Kremlin, a publicat un editorial semnat de politologul rus Serghei Markov, în care autorul, reluând tema înfrângerii vehiculată de Prigojin, apreciază că această convorbire telefonică dintre cei doi președinți denotă „îndoielile liderilor chinezi cu privire la șansele Moscovei de a obține victoria în cadrul Operațiunii Speciale desfășurate în Ucraina”. Ecoul este cu atât mai mare, cu cât dl. Markov este o personalitate de prim rang: deputat în Duma de Stat și director al Institutului de Studii Politice. Iar în zarva creată, domnul Markov a adăugat pe Telegram: „Dacă nici acum Rusia nu va prelua ofensiva, atunci este foarte normal ca și China, și alte țări să ia în calcul scenarii conform cărora Rusia n-ar mai avea șanse să învingă".

Scandalul de pe Nipru.

În toiul acestor scandaluri, bloggeri militari ruși au lansat vestea că, pe fondul inacțiunii ”trădătorilor” și ”ticăloșilor”, ”dezastrul” anunțat de Prigojin s-a și produs: forțele speciale ucrainene, SSU, au ocupat „cu săptămâni în urmă” poziții pe malul estic al Niprului, vizavi de Herson, pe un front care se întinde pe mai  bine de 15 kilometri pe șoseaua P57, de la Oleshky la Hola Prystan. Iar în prezent înaintează „spre intersecție dintre șoseaua T2206, care se îndreaptă spre Melitopol, și drumul european E 97, spre Crimeea”. Din nou, gazul pe foc a fost turnat de ucraineni, care au postat pe Youtube materiale geolocalizate.

Comandamentul militar rus s-a trezit între ciocan și nicovală: cu date insuficiente privind mișcările trupelor ucrainene, dar presat să ia o decizie de avalanșa de acuzații de ”trădare”. În acest context a fost dată alarma de luptă la Brigada 103 Logistică, staționată în nordul Peninsulei Crimeea, în zona localității Medvedivka. Având în vedere numărul mic de blindate, precum și resursa redusă a acestora, încă din toamnă Comandamentul rus a luat decizia constituirii, în spatele frontului, înafara bătăii rachetelor HiMars, a unor baze logistice care să ofere suportul necesar formării unor brigăzi mobile. Astfel, în caz de atac ucrainean, trupele desfășurate pe linia frontului ar trebui să primească rapid sprijin.

Brigada 103 Logistică este situată în zona lagunară din nordul Crimeii, pe șoseaua europeană E-105, aproape de granița cu regiunea Herson. Din această locație, este posibilă formarea unei grupări mecanizate de manevră care să pornească fie spre Vest, spre Herson; fie spre Nord, spre Melitopol, de-a lungul litoralului Mării de Azov. Știind că forțele ucrainene de pe malul stâng al Niprului au tăria unei brigăzi de forțe speciale (3.000 de militari), fără blindate și artilerie, Comandamentul rus a apreciat ca improbabilă o operațiune ucraineană în adâncime, spre Ismul Perekop, aflat la 100 km. 

În schimb, știind că ucrainenii mai au în rezervă opt brigăzi, cu 230 de tancuri și 1.550 vehicule blindate, Comandamentul rus a apreciat că lovitura principală se va da la limita dintre regiunile Herson și Zaporojie, spre Marea de Azov, pentru a învălui flancul stâng al dispozitivului militar rus din raionul Melitopol. Ce-i drept, surse occidentale se străduiesc din greu să inducă această idee ocupanților ruși. Astfel,  generalul Pellistrandi declara recent că urmează înaintarea „către sud, până la Marea Azov, cu scopul de a izola Crimeea de restul teritoriilor ocupate și de a rupe continuitatea pozițiilor ruse și de a lipsi Sud-estul Ucrainei, ocupat de ruși, de principala rută de aprovizionare, singurul drum logistic a sudului frontului rămânând ar fi Podul Kerci, atacat în trecut de Kiev”.

Așa că gruparea mobilă de la Medvedivka (alcătuită din resturile Regimentului 8 artilerie, Brigăzilor 126 Gardă și 810 Infanterie Marină) a fost pornită spre Nord, prin Henicesk, spre Melitopol. Iar trupelor desfășurate pe drumul de la Herson spre Crimeea li s-a ordonat să mențină zonele urbane, cum ar fi Oleshky, și ”punctele de rezistență îndelungată” (DOT-uri) de pe șoselele care duc spre Ismul Perekop și Crimeea. Nu vor primi curând ajutor!

Zugzwang.

În șah există o anume situație, numită ”zugzwang”: ești obligat să muți, deși orice mutare faci, e în dezavantajul tău. Prin seria de scandaluri atent lansate, vizând conducătorii militari ruși, Corpul 22 Armată care apără Crimeea a fost adus în situația de ”Zugzwang”: trebuie să acționeze în pripă, pentru a dovedi că motoarele de la tancuri nu s-au furat, că nu e condus de ”trădători”, ”corupți” sau ”ticăloși” gata să accepte ”înfrângere iminentă”. 

Optând să trimită gruparea mecanizată spre Nord, spre Melitopol, Comandamentul rus speră că unitățile rămase, din cadrul Brigăzii Motorizate 126, folosindu-se de fortificațiile construite în iarnă, vor reuși să blocheze orice tentativă ucraineană de a ajunge dinspre malul estic al Niprului la porțile Crimeii, la Ismul Perekop. Dar despre ”calitatea” fortificațiilor ruse am scris cu luni în urmă (AICI). Iar Brigada 126 este alcătuită în principal din rezerviști, având cam 15% din dotarea nominală: „un transportor blindat la 80 de militari” (iarăși, interceptare telefonică lansată pe Internet de spionajul militar ucrainean). Este foarte posibil ca, în câteva zile, ucrainenii să pătrundă adânc în liniile ruse de pe malul stâng al Niprului, ocolind punctele de rezistență care, în lipsă de mijloace motorizate, oricum nu au capacități de ripostă manevrieră.

Efectele ar fi drastice: blocarea Canalului Nord-Crimeean (deci a aprovizionării cu apă a peninsulei), intrarea în bătaia rachetelor Hi-Mars a principalelor rute de aprovizionare (șoseaua 105, proaspăt modernizată, și magistrala feroviară Mariupol – Melitopol – Sevastopol) precum și a centrelor strategice ruse, inclusiv Sevastopol. Exact cum zice Prigojin: o catastrofă. Evacuarea Peninsulei Crimeea ar deveni o chestiune de zile, nu de săptămâni: exact ca la Herson, în toamnă. Ceea ce evident ar relansa șuvoiul acuzelor de ”trădare”, ”corupție” și ”ticăloșie” care zguduie din interior Regimul Putin...

Exact ceea ce spuneau, mai deunăzi, invitații doamnei Skabaeva: „Punem bazele unei crize de politică internă.” Cu observația că la aceasta contribuie din plin și spionajul militar ucrainean: a declanșat deja etapa secretă a contraofensivei. Următorul pas ar putea fi publicarea unui număr mare de documente, recent procurate, privind afacerile derulate de ministrul Apărării, Șoigu, și de doi dintre adjuncții săi, prin firma ” ДБА ”, în detrimentul bugetului Armatei ruse...

Editorialul poate fi văzut AICI