Dacă ne întrebăm cum a fost posibilă victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale de toamna trecută din SUA, ar fi bine să rememorăm o declarație a lui Ted Cruz imediat după alegeri.

 Inițial, un contracandidat acerb al lui Donald Trump, Ted Cruz a salutat ulterior atât victoria acestuia, cât și unele dintre propunerile lui D. Trump pentru poziții din administrație. În primele două săptămâni ale mandatului Președintelui Trump, Ted Cruz a sprijinit consistent prin declarațiile sale agenda noii administrații. Imediat după alegeri, Ted Cruz spusese că victoria lui D. Trump reprezintă răzbunarea acelei părți a țării peste care de obicei se zboară („revenge of the flyover country“). Declarația aceasta a fost readusă recent în atenție de Robert D. Kaplan, care și-a lansat în Statele Unite noul volum intitulat Spre Munții Stâncoși: cum geografia definește rolul Americii în lume. Într-o recentă prezentare a volumului pe CNN, Robert D. Kaplan a descris faptul că atât statele de pe Coasta de Vest (California, Oregon, Washington), cât și New Yorkul, au îmbrățișat globalizarea cu totul altfel decât zonele centrale și sudul SUA. Electoratul din anumite state din regiunea centrală și de sud a SUA, în care o importantă componentă a populației lucrează fie în agricultură, fie în industrie, a fost compus din mulți oameni care în ultimele decenii s-au simțit tot mai marginalizați și, cum a spus R.D. Kaplan, „au simțit nevoia să se facă auziți“. Sunt regiuni în care peste 50% din locurile de muncă industriale s-au pierdut în ultimele decenii, cu rezultate devastatoare pentru viața comunităților și a familiilor. Și acești oameni au reușit să se facă auziți, cu acel vot care a schimbat cursul istoriei, foarte asemănător votului pe care l-au acordat „democrații lui Reagan“ în anii optzeci; adică acei muncitori care vreme de decenii votaseră democrat și care, confruntați cu agenda republicană a Președintelui Reagan, au optat să o susțină. Multe lucruri din politica mondială pot fi explicate prin opțiunile electorale la care rezonează oamenii din state precum Wisconsin, Michigan, Ohio și Pennsylvania. La un nivel mai personal, iată perspectiva lui Robert Kaplan, descrisă în volumul Spre Munții Stâncoși: „Prima mea hartă a Statelor Unite a fost compusă din imaginile moștenite de la tatăl meu. Era un peisaj plin de lecții și de minunății pe care cu disperare doream să le văd și eu. Întinsa preerie nu era ceva pe care să mi-o imaginez vreodată plicticoasă ci, mai degrabă, un imens și magnific preludiu spre ceva grandios. Îi mulțumesc tatălui meu pentru asta”. Frumoasă introducere către descrierea unei geografii spectaculoase. În termenii discuției geopolitice, se observă că aceste state situate între Munții Stâncoși și lanțul Munților Apalași tind să aibă un alt ritm istoric decât statele conectate ritmului globalizării, și că ar putea înclina mereu către un vot în mai mare consonanță cu valorile tradiționale. E plauzibil că fermierii care au pierdut în ultimii ani, sau specialiștii din industria auto care și-au pierdut slujbele, au votat acum cu Președintele Trump pentru că s-au simțit lăsați în urmă de anumite evoluții istorice sau sociale cu care nu erau de acord. Atunci când Donald Trump critica tratatul NAFTA în timpul campaniei electorale, știa foarte bine cui se adresează. O importantă întrebare politică în Statele Unite în viitorii trei ani e dacă Partidul Democrat va reuși să ofere acestui electorat o perspectivă validă și credibilă, și dacă va reuși să reconstituie acea coaliție care a acordat Președintelui Obama două mandate. În condițiile în care Președintele Trump a menționat recent că peste 200.000 de locuri de muncă au perspectiva de a reveni în SUA, multe dintre ele în industrie tocmai în acele state-cheie care decid alegerile prezidențiale, cum se poate întâmpla asta?