O vreme, soarta avionului spion U-2 "Dragon Lady", a cărui concepție datează din anii 1950, părea pecetluită.
US Air Force, care căuta să facă economii prin retragerea din serviciu a aparatelor mai vechi, a estimat că drona HALE (High Altitude Long Endurance) RQ-4 Global Hawk își poate îndeplini cu ușurință misiunile.
Drept urmare, retragerea lui U-2 fusese programată pentru 2019. Numai că aleșii din Congres nu au fost de aceeași părere. Chiar dacă un U-2 nu poate rivaliza cu RQ-4 Global în termeni de autonomie, drona concepută de Northop-Grumman putând zbura peste 30 de ore, s-a apreciat că emblematicul avion-spion are alte atuuri.
Cum ar fi capacitatea de a îmbarca o sarcină utilă de două ori mai mare decât RQ-4 Global. Sau acela de a putea opera mai mulți senzori - mai eficient decât RQ-4 - în același timp.
Și, mai ales, să nu depindă de o legătură prin satelit pentru a opera, ceea ce îi permitea să zboare în orice vreme la o altitudine de peste 21.000 de metri.
În cele din urmă, în 2017, Congresul i-a audiat pe oficialii aviației americane , mai ales că perspectiva creșterii semnificative a bugetului alocat Pentagonului ar facilita întreținerea acestei aeronave.
„Planificăm să păstrăm această platformă în viitor”, deoarece „este o capacitate de care avem nevoie”, având în vedere că „lumea s-a schimbat începând cu 2014”, a anunțat generalul James Martin, la acea vreme secretar adjunct al forța aeriană a SUA pentru buget.
La ora actuală, se vorbește despre păstrarea a 31 de U-2 (din care patru pentru antrenamente) cel puțin până în 2025.
Și aceste avioane vor continua să fie modernizate, atât în ceea ce privește avionica, cât și senzorii.
În privința capacităților avionului, Lockheed-Martin, în colaborare cu Collins Aerospace Systems, a indicat că a finalizat testarea și implementarea unei noi versiuni a camerei sale electro-optice, numită SYERS-2C (Senior Year Electro-Optical Reconnaissance System), scrie Opex 360.
U-2 era deja foarte performant cu versiunile anterioare ale acestei camere, capabilă să realizeze imagini la distanță foarte mare, combinând captatori electronici care îi permit să „vadă” în bandă infraroșie cu unde medii (MWIR) și în bandă infraroșie cu unde scurte (SWIR). Prin urmare, cu SYERS-2C, capacitățile sale vor fi semnificativ mai mari.
„Senzorul SYERS-2C este principalul senzor de imagine, supraveghere și recunoaștere, ceea ce îmbunătățește și mai mult capacitatea U-2 de a furniza informații strategice de neegalat pentru luptătorii noștri”, a declarat Irene Helley, directorul programul U-2 în cadrul unității Skunk Works a Lockheed Martin.
Performanțele exacte ale SYERS-2C nu au fost dezvăluite. Cu excepția faptului că Collins Aerospace a specificat că este un „senzor de înaltă rezoluție spațială cu zece benzi”, care oferă o „capacitate inegalabilă de a găsi, urmări și evalua ținte mobile și fixe”.
Și că a fost dezvoltat „la standarde de sisteme de misiune deschise pentru a-i permite(...) schimbul de date cu platformele de generația a cincea”.