AKŞAM. Decesul celor 8 militari la Idlib în urma atacului perfid al regimului Assad a determinat întoarcerea din nou a privirilor către relaţiile turco-ruse. Toată lumea este curioasă să vadă dacă această criză va provoca sau nu ruperea relaţiilor dintre cele două ţări.
Dacă ar fi să privim reacţiile venite, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul crizei avionului doborât, pare că în relaţiile dintre cele două ţări nu s-ar produce o ruptură. Dar totuşi trebuie să subliniem că problema existentă este foarte serioasă. Militarii turci au fost ţinte şi opt dintre ei şi-au pierdut viaţa. De altfel, acest incident a avut loc ca urmare a unui atac. Cu siguranţă preţul va fi plătit de Assad. Rusia susţine că este vorba despre o problemă de informare şi chiar dacă spune că Turcia nu a oferit informaţii, Ankara declară că interlocutorii ruşi au primit informaţiile necesare.
În cele din urmă, pentru că victima, partea care a înregistrat pierderi a fost Turcia, partea rusă trebuie să intervină şi să facă tot ce îi stă în putinţă ca această problemă să nu genereze ruptura relaţiilor. Iar primul lucru care trebuie făcut este ca liderul rus Putin să-l contacteze pe preşedintele Erdoğan şi să-i prezinte condoleanţe şi să-şi exprime compasiunea faţă de pierderea vieţii militarilor.
La ora la care scriu acest articol încă nu era vorba despre un contact în acest sens, dar pentru ca această criză să se detensioneze, este obligatoriu ca partea rusă să facă acest pas!
Dacă ar fi să ne întoarcem la subiect; Turcia şi Rusia sunt ţări care în ultima perioadă s-au apropiat, au acţionat în comun în diverse spaţii geografice, care au investit pe termen scurt, mediu şi lung în aceste relaţii. Această apropiere în care se investeşte de ani buni demonstrează, cel puţin, bunele intenţii ale celor două părţi. A adopta atitudini contrare prin tăierea tuturor punţilor la prima criză nu este o atitudine foarte realistă în relaţiile internaţionale. Turcia a dezvoltat cu Rusia relaţii serioase în domeniile energetic, apărării, turism, comerţ şi multe alte ramuri economice. Tăierea punţilor de către ambele părţi nu este posibilă.
Dar în afara cooperării cu Rusia nu trebuie să minimalizăm şi existenţa unor conflicte. De exemplu, sprijinim grupări diferite. Să nu uităm că în Siria, Rusia este în contact direct cu organizaţia teroristă YPG (Unităţile pentru Apărarea Poporului, aripa militară a PYD - n.trad.) şi promovează o politică care aduce împreună regimul sirian cu organizaţia teroristă PKK. Adică relaţiile cu Rusia nu pot fi uşoare. Ne aşteaptă unele provocări, ambuscade. Dacă ne amintim că trăim într-un spaţiu geografic dificil şi că avem nevoie şi de puţin timp, preşedintele Erdoğan va şti să depăşească această criză cu atenţie, răbdare şi inteligenţă. (RADOR)