Evenimentul Zilei > EVZ Special > Documente de arhivă. Comisiile parlamentare din anul 1990 despre MINERIADĂ și VIOLENȚELE de la Târgu Mureș
Documente de arhivă. Comisiile parlamentare din anul 1990 despre MINERIADĂ și VIOLENȚELE de la Târgu Mureș

Documente de arhivă. Comisiile parlamentare din anul 1990 despre MINERIADĂ și VIOLENȚELE de la Târgu Mureș

S-au evocat, zilele acestea, tot felul de informații, întâmplări, mărturii despre ce s-a întâmplat în perioada 13-15 iunie 1990 în București, odată cu evacuarea protestatarilor din Piața Universității și sosirea minerilor, incitați să facă „ordine” și „să apere valorile democrației”, așa cum îl auziseră la televizor pe șeful statului, Ion Iliescu.

Puțini își amintesc că parlamentul de atunci a desemnat rapid o comisie formată din deputați și senatori, care să investigheze cele petrecute. Deja presa dezvăluise incendierea autobuzelor MAI chiar de către reprezentanții Internelor și că politicul își băgase coada în aducerea minerilor din Valea Jiului.

Evenimentul zilei a descoperit în arhive raportul întocmit de Comisia parlamentară despre Mineriadă, dar și faptul că moda investigării de către astfel de comisii – intens combătute azi chiar de unii politicieni – a început imediat după instalarea noii puteri. Astfel, am găsit documentul prin care s-a constituit Comisia de anchetă privind evenimentele sângeroase din martie 1990 de la Târgu Mureș, dar nu și raportul parlamentarilor.

Printre cei care au participat la audierile persoanelor implicate și au pus concluzii se numără Mihai Șora, Gelu Voican-Voiculescu și Nicolae Cochinescu, singurii foști demnitari în viață care ar putea povesti despre ancheta privind violențele de la Târgu Mureș.

 

CONCLUZII PRELIMINARE ÎN CAZUL „MINERIADA IUNIE 1990”

 

Membrii reprezentanți ai majorității parlamentare (Frontul Salvării Naționale) și ai unor grupuri parlamentare de opoziție (Partidul Democrat Agrar și Partidul Unității Naționale Române) precum și reprezentantul Grupului parlamentar al minorităților altele decât cea maghiară, pe baza analizei materialului documentar existent, a rapoartelor întocmite pe segmente de evenimente au ajuns la următoarele concluzii:

1. În zilele de 13- 15 iunie 1990 au avut loc în Capitală și în unele localități din țară evenimente violente în care au fost implicate grupuri de populație, efective ale Ministerului de Interne și Ministerului Apărării Naționale, în urma cărora au rezultat morți, răniți și importante daune materiale, o încordare a raporturilor sociale și politice interne, cât și o deterioarare a imaginii României și a instituțiilor sale pe plan internațional.

2. Evenimentele din 13 -15 iunie s-au produs în anumite condiții favorizante:

– specificul perioadei de tranziție de la statul totalitar comunist către statul de drept, perioadă marcată, ca și în celelate țări din estul Europei, de convulsii și tensiuni sociale;

– provizoratul puterii situat între alegerile din 20 mai și investirea noilor instituții ale statului.

3. S-a încercat constant de anumite forțe înlocuirea câmpului politic existent, rezultat în urma constituirii Consiliului Provizoriu de Uniune Națională cu un alt câmp politic, bazat pe grupuri de presiune. Printre mijloacele folosite se regăsesc cele privind amânarea alegerilor, atragerea unor grupuri din armată, extinderea acțiunilor în marile orașe ale țării și, în ultimă instanță, recurgerea la forță.

Notă

Domnul deputat Sorin Botnaru (F.S.N) a exprimat alt punct de vedere:

– Tensiunea socială și politică din perioada aprilie-iunie s-a datorat, pe de o parte, reacției unei părți a populației la eventualitatea refacerii forțelor care au dominat ultimele decenii de comunism, iar pe de altă parte, exacerbării confictelor din cadrul câmpului politic existent ( Consiliul Provizoriu de Uniune Națională) și încercării unor grupuri declarate apolitice de a elimina parțial sau total forțele politice implicate în campania electorală.

● Recurgerea la forță era preconizată numai de unele grupuri extremiste, autodeclarate nepolitice.

4. Pretextul violențelor din după-amiaza zilei de 13 iunie, soldate cu devastarea sediilor unor instituții de stat.

● Ministerul de Interne, Poliția Capitalei, Serviciul Român de Informații, Televiziunea l-a reprezentat evacuarea demonstranților din Piața Universității din dimineața aceleași zile. Cauza mai profundă a violențelor a fost contestarea neîntemeiată a rezultatelor alegerilor de la 20 mai de către unele grupuri politice care doreau să obțină puterea prin alte mijloace decât cele democratice.

La crearea unei atmosfere tensionale a contribuit în mod determinant fenomenul Piața Universității mai ales în cea de a doua etapă a evoluției sale, de după alegerile din 20 mai.

 

Notă

Domnul deputat Sorin Botnaru(F.S.N) a exprimat alt punct de vedere:

Fiind de acord cu faptul că pretextul agresiunilor violente din după-amiaza zilei de 13 iunie a fost ridicarea de către poliție a manifestanților, nu este de acord cu restul concluziei.

Acțiunile de distrugere și ocupare a unor instituții au fost de tip extremist-anarhic, efectuate de grupuri care nu aveau capacitatea de a prelua puterea. Acțiunea lor nu făcea decât să destabilizeze puternic instituțiile statului.

5. Amploarea pe care au luat-o violențele în ziua de 13 iunie 1990 a fost posibilă datorită slăbiciunii și chiar inacțiunii forțelor de poliție, dovedite de altfel și în ocazii anterioare în perioada guvernului provizoriu.

6. Pe fondul degradării fenomenului Piața Universității, mai ales după alegerile din 20 mai, decizia de degajare a acesteia de către forțele de ordine este legitimă. Oportunitatea deciziei respective pentru dimineața zilei de 13 iunie 1990 este justificată prin asigurarea climatului necesar deschiderii lucrărilor Patlamentului și investirii președintelui ales. Măsurile luate de poliție, sub aspect organizatoric, au fost deficitare, ceea ce a condus la demiterea ministrului de interne și a inspectorului șef al Poliției Capitalei.

 

Notă

Domnul deputat Sorin Botnaru (F.S.N)

Decizia de evacuare a Pieței Universității era legitimă. Oportunitatea deciziei asupra momentului de acțiune ales este descutabilă, situația de atunci prezentând și elemente care ar fi favorizat și o altă acțiune.

Planul de acțiune elaborat sub conducerea Ministrului de Interne de atunci a prezentat greșeli de concepție importante.

7. În materialul probator, la dispoziția Comisiei, rezultă că există probe în sensul implicării unor personalități de frunte ale unor partide și grupuri politice în evenimentele din 13 iunie, cât și perioada premergătoare, și există indicii privind implicarea unor partide politice și grupări în aceste evenimente.

 

Notă

Domnii deputați Sorin Botnaru (F.S.N), Lințmaier Anton (Uniunea Polonezilor), Niculae Radu (F.S.N), și George Stancov (F.S.N), și domnul Ion Solcanu, senator F.S.N, au exprimat următorul punct de vedere:

Nu s-au produs dovezi că partidele politice istorice ar fi fost implicate în organizarea actelor de violență din București în zilele de 13- 15 iunie. De altfel, aceste partide s-au desolidarizat de acțiunile de subminare a ordinii publice în aceste zile.

8. În susținerea materială a manifestanților din Piața Universității au fost implicate atât unele partide, prin persoane cu responsabilități în cadrul acestora, cât și unele asociații, instituții și particulari.

9. În condițiile stării de necesitate existente în după-amiza zilei de 13 iunie, Președintele ales și Guvernul provizoriu au recurs la o modalitate excepțională pentru apărarea ordinii publice atunci când, confruntați cu actele de violență împotriva unor instituții fundamentale ale statului, care luau amploare, au lansat apeluri populației de a contribui la oprirea acestora. Trebuie spus, în acest context; că apelurile Președintelui au fost adresate populației și nu în mod expres unei anume categorii socio-profesionale. Faptul că minerii au venit în număr mare în Capitală este consecința directă a impactului pe care l-au avut evenimentele violente din 13 iunie, a întreruperii emisiunii Televiziunii Române.

10. În ceea ce privește venirea minerilor în București, aceasta comportă o motivație civică, dar are o explicație psiho-sociologică specifică. Se constată că venirea minerilor în Capitală conține pe lângă elemente de spontaneitate și elemente de organizare.

Referitor la acțiunea de organizare, aceasta a fost făcută pe plan local și diferă- ca mecanism- de la caz la caz. În unele localități, mobilizarea a fost făcută de către sindicate, în altelede fostele organe locale ale puterii- Consiliul Provizoriu de Uniune Națională- din care făceau parte reprezentanți locali ai partidelor politice. Au existat și cazuri când conducerile întreprinderilor au acționat ca inițiatori ai deplasării.

11. Prin natura lor, grupurile de menținerea ordinii, alcătuite ad-hoc din mineri și alte categorii de populație nu aveau capacitatea de a acționa după regulile specifice forțelor de ordine. Acestea au recurs la violențe împotriva unor cetățeni, la devastarea sediilor unor partide politice și instituții, provocând pagube materiale, au comis acte de intimidare a factorilor de conducere a unor ziare și unor personalități politice.

12. În starea generală de confuzie creată de intervențiile grupurilor ad-hoc de cetățeni, forțele de poliție și ale armatei au procedat la ridicarea unor persoane bănuite a se fi dedat la acte de violență împotriva instituțiilor de stat. Parte din aceste acțiuni s-au efectuat în mod abuziv, fapt ilustart de cele 1021 persoane reținute, inclusiv minori, care au fost eliberate doar după câteva ore

13. În același timp, forțele de ordine nu au procedat de îndată și la reținerea acelora dintre participanții la grupurile ad-hoc de ordine- mineri sau alte categorii de cetățeni-care s-u dedat la violențe excesive ori s-au făcut în altfel vinovați de încălcarea legii, cum ar fi firesc, și trimiterea lor în fața justiției. 14. În activitatea Ministerului de Interne, a forțelor de ordine s-au făcut simțite unele mentalități și tendințe de recurgere la metode și practici proprii regimului totalitar: violență excesivă în operarea arestărilor, tratament inuman în închisori, asistență medicală insuficientă a deținuților, arbitrariu și metode ilegale de conducere a anchetei penale, refuzul contactului cu avocatul ș.a

Pentru eliminarea unor astfel de practici, Parlamentul României a legiferat modificări în Codul de procedură penală

 

NOTĂ

Opinia separată a domnilor senatori Cupșa Mircea, Bangu Corvin, Muntean Gheorghe (toți de la F.S.N), și a domnilor deputați Petru Burcă (P.U.N.R), Valeriu Pescaru (P.D.A.R), Ion Moldovan, George Iulian Stancov, Constantin Sorescu, Gabriel Marinescu (toți de la F.S.N), subliniază în completare faptul că forțele de păstrare a ordinei publice s-au confruntat și cu unele greutăți determinate de factori exogeni acestora cum sunt: unele carențe de legislație în vigoare la data respectivă, lipsa unei dotări tehnice corespunzătoare, numărul insuficient de lucrători de poliție, campania de subminare a autorității instituției polițienești după revoluție ș.a

15. În ziua de 13.06 la Miercurea Ciuc, oraș cu populație preponderent maghiară, a fost atacat, devastat și incendiat sediul poliției orășenești în aceeași manieră ca la București: forțarea intrării, aruncarea de obiecte contondente și sticle incendiare, devastarea interioarelor, molestarea polițiștilor etc., acțiunea având un vădit caracter antiromânesc. Poliția fiind anihilată, restabilirea ordinii s-a făcut abia în 14.06. 1990 în jurul orelor 2.00 de către trupe ale Ministerului Apărării Naționale.

16. În perioada premergătoare datei de 13 iunie s-a constatat implicarea unor parlamentari și cetățeni străini, ziariști, reporteri, reprezentanți ai ambasadelor în susținerea acțiunilor din Piața Universității.

17. Pe baza acestor concluzii, cât și a celor eleborate de reprezentanții celorlalte grupuri parlamentare de opoziție și a raportului final, Comisia va face recomandările necesare pentru ca Parlamentul și Guvernul să dispună măsurile optime, de natură să asigure ca astfel de evenimente să nu se mai repete.

 

Membrii comisiei care și-au însușit concluziile preliminare de mai sus:

Corvin Laurențiu Bangu senator F.S.N

Sorin Botnaru deputat F.S.N

Mircea Cupșa senator F.S.N

Gabriel Marinescu deputat F.S.N

Ioan Moldovan deputat F.S.N

Gheorghe Munteanu senator F.S.N

Neculae Radu deputat F.S.N

Ion Solcanu senator F.S.N

Constantin Sorescu deputat F.S.N

George Stancov deputat F.S.N

Neculai Simeon Tatu senator F.S.N

Petru Burcă deputat P.U.N.R

Anton Lințaimer deputat Alte minorități decât cea maghiară

Valeriu Pescaru deputat P.D.A.R

 

Episodul Tg Mureș, anchetat de Voiculescu, Șora și Cochinescu

 

HOTĂRÂRE

nr. 5 din 20 martie 1990 privind instituirea unei comisii de anchetă

 

EMITENT CONSILIUL PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 20 martie 1990 Biroul executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională hotărăşte:

 

Articolul 1

Pe data de 20 martie 1990 se instituie Comisia de anchetă pentru cercetarea faptelor petrecute în cursul evenimentelor ce au avut loc în municipiul Targu Mureș în zilele de 16, 19 şi 20 martie 1990.

Articolul 2

Comisia de anchetă are următoarea componență:

1. Ion Mânzatu – vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională

2. Gelu Voican-Voiculescu – viceprim-ministru al guvernului

3. Nicolae S. Dumitru – membru al Biroului executiv al C.P.U.N.

4. Nicolae Radu – membru al Biroului executiv al C.P.U.N.

5. Attila Verestoy – membru în C.P.U.N.

6. Mihai Șora – ministrul învăţămîntului

7. general-colonel Nicolae Eftimescu – prim-loctiitor al şefului marelui Stat Major – Ministerul Apărării Naţionale

8. general-maior Corneliu Diamandescu – adjunct al ministrului de interne

9. Nicolae Cochinescu – director în Procuratura Generală.

Articolul 3

Comisia va prezenta, în termen de 14 zile, concluziile şi propunerile sale Biroului Executiv al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională.

PREŞEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAŢIONALĂ ION ILIESCU