COMISIA TRILATERALĂ: statele naţionale sunt depăşite. Multinaţionalele planifică mai bine viitorul!

Grupul Bilderberg nu este singura organizație transnațională cu o forță uriașă. Fără să fie în vreo rivalitate directă cu Grupul Bilderberg, ba, dimpotrivă, unele personalități sunt implicate direct în ambele asociații, Comisia Trilaterală are un cuvânt greu de spus în relațiile internaționale. Oficial, Comisia, fondată în 1973 la inițiativa faimosului bancher David Rokefeller, își propune să asigure cooperarea și comunicare între țări din Europa, America și Asia, în scopul asigurării unui climat de înțelegere, atât de necesar afacerilor. Grupul a fost însă acuzat în mai multe rânduri că nu se dă în lături să declanșeze conflicte sau chiar războaie pentru a-și atinge obiectivele.

Dacă la început, alături de Rockefeller au venit 300- de politicieni, oameni de afaceri și lideri de opinie, acum printre membrii Comisiei se află șefi de bănci de prestigiu, prim-miniștri și miniștrii din multe țări ale lumii. Dacă îi amintim printre aceste personalități pe prințul Charles, moștenitorul Coroanei Britanice, pe fostul președinte Bill Clinton, pe  fostul premier al Marii Britanii Tony Blair sau pe Zbigniew Brzezinski, „nașul președinților americani”, nu e de mirare puterea de care se bucură comisia trilaterală.

Pe cât de greu atârnă deciziile Comisiei Trilaterale în politica internațională, pe atât de grave sunt criticile care i se aduc. Senatorul republican Barry Goldwater consideră că această organizație „face eforturi coordonate de a ține sub control cele patru centre ale puterii mondiale- politicul, banii, liderii de opinie și Biserica (...) Totul pentru a crea o putere economică globală, superioară guvernelor diferitelor țări.”

Medicamentele care te pot lăsa fără permis auto. Lista actualizată

Cum a fost descoperit și eliminat liderul terorist Yahya Sinwar

Și din stânga eșicherului politic vin critici deschise. „Ei încearcă să inducă ceea ce numesc <<mai multă moderație în democrație>>, să împingă oamenii la pasivitate și obediență, pentru că aceștia să nu se implice în problemele guvernării”, susține filosoful Avram Naom Chomsky. Și tot el susține că: ”Principala lor îngrijorare se referă la instituțiile responsabile pentru îndoctrinarea tineretului (aceasta este sintagma lor), adică școli, universități, Biserică și așa mai departe. Dar nu prea reușesc, tinerii nu sunt suficient îndoctrinați.”

Cele mai vehemente acuzații vin însă din partea conspiraționiștilor. Unul dintre ei, Luke Radkowski, a întrerupt în aprilie 2007 un discurs al lui Zbigniew Brzezinski, fostul consilier pe probleme de securitate națională al lui Jimmy Carter, acuzând Comisia Trilaterală că a orchestrat atacurile din 11 septembrie pentru a forța impunerea unei noi ordini internaționale. Cât adevăr este în aceste acuzații, e greu de spus. Cert este că Brzezinski este autorul unei sentințe care i-a îngrozit pe mulți:”Statul național, ca unitate fundamentală de organizare a societății umane, a încetat să mai fie principala forță creatoare în societate. Băncile internaționale și corporațiile multinaționale acționează, programează și planifică viitorul societății în termeni care sunt mult mai avansați decât conceptele politice ale statelor naționale”