Imposibil de reperat de la suprafaţă, scafandri marini se pot scufunda până la 500 de metri, tranşează confruntările pe apă şi asigură apărarea porturilor şi platformelor.
Oameni-broască. Aşa au fost supranumiţi scafandrii de luptă în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.
Unii dintre ei au devenit scafandri deminori, specializaţi în detectarea şi neutralizarea minelor marine sau a dispozitivelor explozive improvizate.
Lor li s-au adaugat, după război, scafandrii de mare adâncime, experţi în lucrările tehnice subacvatice.
Scafandrii români au fost şcoliţi în sistem militarizat de către Forţele Navale Române începând cu anul 1967.
Căpitanul locotenent de marină Constantin Scarlat a pus bazele primei unităţi de scafandri din Marina Militară în urmă cu 45 de ani. La iniţiativa lui a apărut, în 1967, Grupul 279 Scafandri (U.M. 02145) din garnizoana Mangalia.
Pe 1 octombrie 1976, grupul s-a desfiinţat pe hârtie, tehnica şi efectivele intrând în "arsenalul" Centrului de Scafandri Constanţa.
Binecuvântarea lui Jacques-Yves Cousteau
Centrul funcţionează şi în prezent şi are în componenţă două grupuri de scafandri - de mare adâncime şi de luptă - cabinetul de studii şi dresaj animale marine şi laboratorul de cercetare privind pătrunderea omului în apă.
Realizat în colaborare cu firma franceză Comex SA Industries, centrul a fost vizitat în 1977, după un an de funcţionare, de către celebrul comandant Jacques-Yves Cousteau cu prilejul expediţiei navei Calypso în Marea Neagră.
Cousteau a răspuns atunci invitaţiei contraamiralului Constantin Tomescu, director al Institutului de Cercetări Marine Constanţa. Din 2007, centrul de la Constanţa are echipamente şi aparatură la standarde NATO.
Un amestec respirator de gaze denumit Heliox le-a permis scafandrilor români scufundări succesive la adâncimi de până la 500 de metri încă din anii ‘80. Recordul de scufundare în saturaţie cu amestec Heliox la 500 metri datează din 25 septembrie 1984.
Surprizele din adâncuri
Un bun comando de scafandri de luptă poate tranşa o confruntare pe apă, fiind pregătit să producă daune considerabile inamicului.
"Broaştele" pot scufunda navele prin plasarea de mine cu explozie întârziată şi fac posibile operaţiunile de desanturi marine prin recunoaşteri şi minarea obstacolelor submarine din calea navelor militare.
Luptătorii mai sunt specialişti în acţiuni de cercetare prin paraşutare, operaţiuni clandestine de recunoaştere, recuperări de torpile ori cabluri de comunicaţie militare, protecţia flotei militare, plasarea de sonare şi mine.
Ei ştiu să culeagă informaţii cu caracter special, pot sprijini contrainformativ misiunile încredinţate şi pot face expertize tehnice cu caracter militar.
Pentru strategii militari, scafandrii de luptă sunt extrem de utili fiindcă acţionează discret, sunt imposibil de reperat de la suprafaţă şi, astfel, asigură efectul de surpriză în operaţiuni.
Lupta cu minele
Deminorii pot duce la bun sfârşit şi alte misiuni, unele dintre ele şi pe timp de pace. Ei asigură apărarea porturilor şi a platformelor marine, reperează şi dezamorsează minele sau încărcăturile explozive amplasate pe nave, cheiuri sau porţile ecluzelor, neutralizează dispozitivele explozive artizanale folosite de terorişti.
INTERVENŢII
Inginerii subacvatice
Scafandrii de mare adâncime, ajutaţi de tehnologii moderne de scufundare, execută lucrări subacvatice complexe la adâncimi mai mari de 40 m. Aparatura şi scafandrii ajung în zona de lucru cu două nave,aflate în dotarea centrului, "Emil Racoviţă" şi "Grigore Antipa".
"Broaştele" de mare adâncime au realizat investigarea platoului continental submarin, lucrările de instalare a platformelor româneşti de foraj marin, montarea unei conducte submarine în câmpul petrolifer "Lebăda", aproape toate lucrările subacvatice în lacurile de acumulare, asistenţa de specialitate pe timpul construirii reactorului nuclear nr. 1, de la Cernavodă.
În "fişa postului" mai intră intervenţiile în zone calamitate, curăţarea şi inspecţia subacvatică a navelor şi căutările subacvatice.
Recomandările noastre
