Coliva. Istoria unui desert ritualic. De unde provine şi cum se prepară

Ce se dă de pomană de Sfinții Trei Ierarhi. Scapi de ghinion dacă faci asta. Sursa: Cristina Toth | Dreamstime.com

Coliva, considerată simbol dulceții Împărăției Cerurilor este singurul dar păstrat în tradiția Bisericii Ortodoxe răsăritene. De asemenea, este cel mai vechi preparat dulce de pe Pământ.

Coliva ritualică este o expresie materială a credinţei în nemurire şi înviere. Este făcută din boabe de grâu, pe care, Hristos însuşi le-a înfăţişat ca simboluri ale învierii. Coliva este unul dintre cele mai vechi și mai răspândite produse alimentare de pe Pământ. Este un simbol important al practicii religioase.

Coliva. Istoria unui desert ritualic

Coliva precede însă cu multă vreme creștinismul. Denumirea de colivă provine din grecescul κόλλυβος. Numele a fost dat înainte unei mici monede. Se aducea drept jertfă zeiței Demetra în templele păgâne, pentru ca pământul să dea roade. Desertul, cunoscut tuturor ca fiind o ofrandă adusă pentru sufletele morților în Biserica Ortodoxă, devine extrem de cunoscut.

Originea colivei se găsește în cultura greacă, unde a fost menționată prima oară în proza poetică a lui Homer. În Iliada și Odiseea, se menționează că Achile și Agamemnon ofereau sarmale și coliva divinităților.

Cei mai vechi ofrande existente datează din lumea anilor 6-7 î.e.n. Constau în simboluri antropomorfe și animale în diferite obiecte sacrificate ca parte a unei practici cultice. Aceste relicve s-au păstrat în situri arheologice importante de-a lungul vremii. Cum ar fi vestita colonie greacă clasică Crotona în sudul Italiei.

Sursa foto:  Cateyeperspective | Dreamstime.com

Coliva a fost declarată marcă a bunăstării și a bogăției

Originea actuală a colivei poate să se tragă din religia ortodoxă, care a acceptat și s-a adaptat la toate obiceiurile vechilor greci. Cu prețiosul produs, a fost acordată o mare importanță în viața monahilor. Prima colivă a fost declarată simpla marcă a bunăstării și a bogăției de către unii dintre monahii și clericii de rit ortodox, care au servit un rol fundamental în popularizarea și răspândirea colivei în lumea modernă.

Și astfel, s-a ajuns să-i cunoaștem pe cei mai vechi producători de colivă. Descoperiri până în anul 500 c.e.n. oferă dovezi despre prezența unei fabrici de produse alimentare, și anume colivă, într-un oraș grec vechi, Pella. Acest oraș era menționat chiar și într-un vers al lui Homer din Iliada.

Dar conform practicii ortodoxe, am preluat în mod oficial termenul colivă de la vechii slavi, care l-au adus purtând numele de soljanka, care provine din cuvântul slav sol sau zahăr. Acest cuvânt și combinarea vinului cu boabe de orez și miere a fost folosită în cadrul unor practici ale vieții religioase și culturale în Universitatea Sfântului Serghei și trezirea Mitropolitului Filaret din Kiev, care au lansat tradiția de a folosi colivă în ceremoniile religioase. Toate aceste elemente istorice și culturale sunt adevărate dovezi ale istoriei colivei și ale originii sale antice.

Compoziția colivei în funcție de zonă

Compoziția colivei este puternic influențată de locația geografică și cultura, precum și cultura și tradițiile locale. Uneori există variații în ingredientele folosite. Dar principalele ingrediente ale colivei sunt boabele cu orez, vinul și mierea, glasul despre care se spune că a fost de asemenea adăugată inițial de către preoții ortodocși. De asemenea, coliva poate diferi în funcție de regiune și cultură. În Africa de Nord, de exemplu, coliva se face adesea folosind dulceață și alte condimente, înlocuind mierea.

În Europa, majoritatea colivelor se fac prin amestecarea boabelor cu orez cu miere, vin și sare. Boabele se fierb și se amestecă cu vin ușor și zahăr sau miere, pentru a obține un amestec dulce-acrișor, cu textura medie. Acest amestec se adaugă apoi la boabele de orez, sare și ulei. Praful aromat are un rol mare, prin adăugarea pudrei de spice, vanilie sau cardamom. Toate ingredientele se amestecă ușor, în funcție de preferințele personale.

Coliva ritualică a trecut de la păgânism la creștinismul timpuriu din Bizanț

Coliva este unul dintre cele mai răspândite produse de pe planetă și este preparată în mod special în zile festive și ritualuri religioase. În timpul Postului Mare și Postul Crăciunului, este obiceiul ca oamenii să se împărtășească cu colivă. Pe care o oferă ca simbol al privilegiilor și dărniciei în familie și comunitate. De asemenea, este rapid înglobată în multiple alte practici religioase, cum ar fi înmormântări, botezuri, evenimente și ceremonii de căsătorie. Cu toate acestea, este destul de dificil să spunem exact ceea ce reprezintă coliva pentru multe culturi.

Acest fel de mâncare ritualică a trecut de la păgânism la creștinismul timpuriu din Bizanț și s-a extins ulterior în întreaga lume ortodoxă după cum rezultă dintr-o relatare datată în secolul al XII-lea, care se păstrează în arhivele bisericii, și aparține canonistului Theodore Balsamon.