Conform dictionarului: subst. feminin, capacitate profunda de cunoastere si intelegere a lucrurilor, naturala sau dobandita; eruditie; cumpatare; chibzuiala.

Dupa Noul Testament: nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat a oamenilor; iar slabiciunea lui Dumnezeu e mai tare decat a oamenilor. Astfel, vedeti fratii mei, care este chemarea voastra, caci nu sunt multi inteleptii din carne si oase, nici puternicii, si nu sunt multi nici nobilii ce vor fi chemati. Dimpotriva, Dumnezeu a lasat lucrurile strambe pe lume ca sa-i incurce pe intelepti; si Dumnezeu a lasat lucrurile simple si slabe pe lume ca sa-i incurce pe cei tari (Epistola catre corintieni 1: 25-27)

Conform Islamului: Un intelept a sosit in orasul Akbar, unde oamenii nu l-au bagat in seama aproape deloc. In afara de un mic grup de tineri, inteleptul n-a interesat pe nimeni; dimpotriva, a devenit subiect de batjocura si ironii pentru locuitorii orasului. Intr-o zi, se plimba cu cativa discipoli pe strada principala, cand o multime de femei si barbati a inceput sa-l batjocoreasca. Inteleptul se duse in mijlocul lor si ii binecuvanta.

Plecand de acolo, un discipol spuse: „ei spun lucruri oribile, si Domnia Ta le raspunzi cu cuvinte asa frumoase”. Iar inteleptul ii raspunse: „fiecare dintre noi nu poate oferi decat ceea ce are”.

Dupa traditia hassidica (iudaica): Cand Moise s-a suit la ceruri ca sa scrie o parte din Biblie, Atotputernicul ii ceru sa puna mici cununi deasupra anumitor litere din Torah. Moise intreba: „Maestru al Universului, de ce sa pun aceste cununite?” Iar Dumnezeu i-a raspuns: „Pentru ca peste o suta de generatii un om numit Akiva le va gasi intelesul”. „Arata-mi si mie ce va gasi omul acesta”, ii ceru Moise.

Dumnezeu il purta in viitor si-l duse intr-o clasa a rabinului Akiva. Un elev intreba: „Rabi, la ce folosesc aceste cununi desenate deasupra literelor?” „Nu stiu”, raspunse Akiva. „Dar sunt sigur ca nici Moise nu stia. El le-a facut numai pentru a ne invata ca, si atunci cand nu intelegem tot ce a facut Dumnezeu, putem sa ne incredem in intelepciunea Lui”.

In regnul animal: Carcaiacul s-a dus la inteleptul padurii - un macac - sa-l intrebe care era leacul cel mai bun impotriva durerii lui de picioare. „Aaa, pai asta-i reumatism”, ii spuse macacul. „Ai prea multe picioare”. „Si cum sa fac sa am numai doua picioare?” „Nu ma plictisi cu maruntisuri”, i-o taie macacul. „Un intelept da numai sfatul cel mai bun; tu iti rezolvi problema”.

La o reuniune la care am participat in 1997: un ucenic in ale ocultismului, cunoscut de-al meu, sperand sa-si impresioneze maestrul, a citit cateva manuale de magie si si-a cumparat materialele indicate in texte. Cu mare greutate a obtinut un anume tip de tamaie, cateva talismane, o placuta de lemn cu caractere sacre scrise intr-o anume ordine. Cand ne luam cafeaua de dimineata impreuna cu maestrul lui, acesta comenta:

„- Si crezi ca, daca iti legi fire de la computer in jurul gatului, o sa obtii o masinarie eficienta? Crezi ca, daca iti iei palarii si haine sofisticate, vei obtine si bunul-gust, finetea care le-a creat?

Obiectele ne pot fi aliati, dar nu contin niciun graunte de intelepciune. Mai intii practica devotiunea si disciplina, si toate celelalte vor veni de la sine”.

In fata lui Alexandru cel Mare: filosoful grec Anaximenes (400 i.C.) a venit la Alexandru Macedon, in incercarea de a-si salva orasul. - Te-am primit pentru ca stiu ca esti un intelept. Dar ai cuvantul meu de rege ca niciodata nu voi accepta ceea ce-mi ceri, spuse puternicul razboinic, in fata generalilor lui.

- Am venit sa-ti cer sa distrugi orasul, raspunse Anaximenes.

Si in felul acesta, orasul a fost salvat.

(saptamana viitoare: Virtutea de a fi un om drept)

Traducere de Gabriela Banu