Mă gândesc uneori că poate este mai bine că președintele Klaus Iohannis este atât de discret în politica românească.
Am ajuns sămi fie mai teamă de actiunile sale, decât de inacțiunile sale. Câtă vreme nu face mare lucru, soarta pare să-i surâdă președintelui. Când, însă, decide să se implice, totul se întoarce împotriva lui. Paradoxal, nu? În fapt, domnul Iohannis a ajuns președinte pentru că românii nu știau prea multe lucruri despre el. Pentru foarte mulți a fost suficient că e neamț și că promite România lucrului bine făcut. Încă două-trei dezbateri televizate ca cea de la Realitatea TV, din campania electorală, și alegătorii se convingeau ce poate, dar mai ales ce nu poate prezidențiabilul-mit. Și ne trezeam cu Victor Ponta președinte.
Încet- încet mă conving că România președintelui Iohannis e România lucrului bine făcut de alții. România lucrului bine făcut de el nu arată deloc bine. E ca-n bancul ăla: „Întrebare la Radio Erevan: Ce este sferic, verde și de lemn? Răspuns: Un cub roșu, din fier, fabricat în România.” Umor care-ți dă fiori reci pe șira spinării.
Mărturisesc că nu am înțeles mare lucru din povestea cu Codul Fiscal. Nu știu exact ce strategie a avut președintele Klaus Iohannis. A avut vreo strategie? Ce a urmărit? Și-a atins scopul? Habar n-am. O explicație pentru comportamentul prezidențial ar fi: superficialitatea, lipsa de profesionalism. A înțeles cineva de ce Klaus Iohannis a fost atât de schimbător în privința Codului Fiscal?
În campania electorală prezidențială, Klaus Iohannis a fost un susținător feroce al reducerii fiscalității. A promis reducerea TVA la 19%. A catalogat-o drept o „prioritate absolută”. Din acest motiv, atunci cînd Codul Fiscal promovat de Guvernul PSD a ajuns în Parlament, liberalii au cerut și au obținut acest lucru de la social-democrați. De altfel, ieri, Alina Gorghiu a ținut să-i reamintească președintelui Iohannis acest lucru.
După ce a primit Codul Fiscal la promulgare, Klaus Iohannis s-a precipitat brusc, în special după ce a discutat cu guvernatorul BNR, Mugur Isărescu. A retrimis actul normativ în Parlament, spre reexaminare, punând PNL într-o situație politică stânjenitoare. Mai mult, președintele Călin Popescu Tăriceanu l-a acuzat pe șeful statului că nu a trimis niște observații punctuale pe Codul Fiscal, astfel că parlamentarii au avut dificultăți în a înțelege ce anume vrea să fie modificat în actul normativ. Palatul Cotroceni nu a dat nicio replică, lăsând impresia că reproșurile lui Tăriceanu sunt întemeiate.
În timp ce se lupta cu reducerea fiscalității, Klaus Iohannis făcea lobby pentru triplarea salariilor a 69 de înalți demnitari, printre care se numără și el, dând semnalul că este adeptul austerității doar în cazul altora. Liberalilor le-a fost, practic, imposibil să-l susțină. Imaginile cu liderii liberali bâjbâind în declarații publice pe această temă nu pot fi uitate prea ușor.
Ieri, Puterea și Opoziția s-au înțeles asupra Codului Fiscal. Actul normativ va fi adoptat cu TVA redus la 20%, de la începutul anului viitor, și la 19%, din 2017. Supra- acciza pe carburanți va fi eliminată din 2017, ca și taxa pe stâlp. Nu intru în detalii de ordin economic. Nu sunt un cunoscător. Specialiștii au avut suficient timp să explice cât de oportună este reducerea fiscalității. Unii salută decizia, alții susțin că este riscant. Timpul ne va spune dacă a fost sau nu o decizie oportună, dacă va fi o gură de oxigen pentru economia reală, sau va arunca din nou România în recesiune.
Practic, partidele, la unison, au decis ieri să nu țină cont de observațiile președintelui Klaus Iohannis în legătură cu Codul Fiscal. Deși liderii PNL se străduiesc să o ascundă, între șeful statului și fostul său partid s-a căscat o prăpastie. Nu știu, deocamdată, cât de adâncă, dar ea este o certitudine. Liberalii au realizat, probabil, că nu se pot baza pe comportamentul politic al șefului statului, pentru că este inconsistent și incoerent. Iar acest lucru le va aduce mai degrabă deservicii, decât servicii. Oricum, povestea cu Codul Fiscal va rămâne în Istorie drept prima intervenție majoră a președintelui într-o chestiune de politică internă. Și ca prima ratare.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
