La una dintre emisiunile România9 de la TVR am avut cu Mirel Curea, redactor șef-adjunct la EvZ și fost colaborator de al meu încă din 1990, o polemică amicală. El susținea că fosta șefă a DNA n-are nici o șansă întrucît pe plan european se știe ce procuror prost a fost ea în România.

Eu ziceam că în vremurile de azi, atît pe plan intern, cît și pe plan extern, n-are importanță realitatea. Are importanță imaginea asupra realității. După emisiune, i-am spus lui Mirel Curea, pentru a-l convinge de ce înseamnă imaginea cuiva pe plan internațional, următoare ipoteză. Imaginează-ți că Grigore Cartianu ia premiul Nobel pentru literatură. Și eu și tu știm că ipochimenul e un avorton intelectual. Știm că se fălea la Evenimentul cu faptul că ține o nepoată de a mea. Știm că e un semidoct. Și nu numai noi doi știm cine e Grigore Cartianu, dar și alți jurnaliști. Ei și ce dacă în România breasla știe cine e Cartianu? Dacă ia Premiul Nobel, putem să ne azvîrlim în gîrlă, imaginea lui pe plan intern și extern e cea de scriitor care a luat premiul Nobel, deși sărmanul abia dacă a reușit să lipească cu scotch unul sub altul niște texte scrise de alții despre Revoluție.

Așa și cu Codruța Kovesi.

Noi știm că e un procuror mediocru. Alina Bica și-a atras ura ei de neîmpăcat, deoarece i-a zis în public că nu știe carte. Noi știm că în calitate de șefă a Parchetului General mai întîi și de șefă a DNA mai apoi ea n-a fost altceva decât o profitoare a unei relații privilegiate cu Florian Coldea, atotputernicul șef al SRI, și al protecției din partea lui Traian Băsescu.

Noi știm că dosarele de la DNA au fost realizate în marea lor parte de către SRI, iar cînd au fost realizate doar de DNA, au căzut în instanță. Noi știm că Codruța Kovesi a plagiat. Noi știm că imaginea ei din presă a fost creată la ordin de Divizia Presă a SRI.

Ei și?

Judecînd după acestea toate Codruța Kovesi ar fi trebuit să fie trimisă, după debarcare, la un parchet de Ocol. Ei uite că n-a fost trimisă. Ei uite că și-a depus candidatura la șefia parchetului. Și nu numai că și-a depus-o, ceea ce din start presupunea că i s-a garantat măcar intrarea în competiție, dar mai mult a fost trecută și pe lista scurtă înaintea unui francez și a unui neamț. O listă din trei inși și nu din 10, nu din cinci, făcînd din start din Codruța Kovesi primul procuror din Europa ca profesionalism. În cele două Comisii ale Parlamentului i-a învins pe cei doi contracandidați, unul din Franța și celălalt din Germania. Dacă în cazul franțuzului scorul a mai fost cît de cît normal, în cel al neamțului, urmare a ordinului dat de PPE de a fi votată, se poate vorbi de o umilire a concurentului de către Codruța Kovesi. Scorul uriaș în favoarea lui Kovesi are drept principală menire de a crește și mai mult statura fostei șefe a DNA în țară. Nemaipomenit! exclamă nea Gigel de la Sculărie, cel care, asemenea lui Jupîn Dumitrache, crede tot ce se scrie în ziare și se zice la televizor, a noastră, românca noastră, l-a zdrobit pe neamț. Mai ceva ca Simona Halep la un turneu urmărit cu emoție din țară, audierile din Parlamentul european s-au transformat într-un moment publicitar pentru Codruța Kovesi. Și astfel din uimire în uimire ne-am trezit cu o Codruța Kovesi cu mari șanse de a fi procuror european.

Indiscutabil, această imagine e rodul unei Operațiuni publicitare la nivel european, urmare a unei decizii demult luate ca fosta șefă a DNA să devină procuror european. Nu putem trece cu vederea însă că la această imagine au contribuit și o mie și una de fapte și o mie și una din instituțiile de pe plan intern. Unele manipulate, altele neroade, nu puține cu bună știință. Să trecem în revistă cîteva:

●Dezastrul de la DNA după plecarea ei. Ca urmare a unor bătălii pentru putere, nici acum DNA nu are un șef. Fără șef plin, e de înțeles de ce DNA e paralizată. Efectul de imagine pe plan intern și extern? Ați văzut că marile succese ale DNA s-au datorat numai și numai Codruței Kovesi? De cum a plecat, s-a și dus totul dracului.

● Concentrarea campaniei antiKovesi exclusiv pe abuzuri. Nu cred c-a putut exista neghiobie mai mare. Mai întîi pentru că românul de rînd, cel care face opinia, n-are sensibilități la ceea ce se cheamă drepturile omului. Și cum cei loviți de abuzurile DNA erau persoane bogate, și mai ales persoane care și-au afișat bogăția, cine să tresară la dezvăluirile că aceste persoane au fost victime ale abuzurilor. Toată stima pentru Elena Udrea. A fost o victimă a Codruței Kovesi. Pentru omul simplu, care i-a văzut parada de lux, ea n-a fost și nu este o victimă. Toate abuzurile au fost comise în numele luptei împotriva corupției. Această luptă a fost proclamată drept obiectiv de interes național. Corupția, exagerată ca proporții, a fost prezentată drept dușmanul numărul unu al țării, mai periculos decît în anii staliniști dușmanul de clasă. Studierea Marii Terori staliniste arată fără dubiu că aubuzurile și crimele regimului erau aplaudate de marea majoritate a populației, că nu numai cei înhățați, dar și copiii lor erau priviți cu ură de ceilalți ruși.

De ce? Foarte simplu. Rușii erau convinși că există un pericol mortal pentru țara lor, pentru viața lor cotidiană: Dușmanul de clasă.

La fel s-a întîmplat și în cazul luptei împotriva corupției. Cîtă vreme corupția a fost prezentată drept virusul mortal al societății românești, drept unică responsabilă de inexistența lucrărilor publice, ea, corupția a devenit pericolul în stare să justifice toate abuzurile. Și în clipa în care campania antiKovesi a vizat doar abuzurile, ecoul a fost minor. Altceva ar fi fost dacă s-ar fi arătat adevărul că așa-zisa luptă împotriva corupției a fost un spectacol de sunet și lumini, menit a ascunde răfuielile politico-mediatice. Că în realitate, DNA a stimulat corupția prin posibilitatea dată celor corupți de a se plînge că sînt victimele Poliției Police.

Nu știu dacă în Cazul Codruței Kovesi rezultatul a fost de mult stabilit.

Știu însă că advesarii Codruței Kovesi s-au dat peste cap s-o ajute.

Judecînd însă după contribuția lui Tudorel Toader la imaginea de lovitură dată Justiției, mă întreb însă dacă toți adversarii declarați chiar sînt adversari. Va fi sau nu Codruța Kovesi procuror european?

Nu cred că o dată ajunsă Procuror european, Codruța Kovesi se va năpusti asupra corupților din România. Nu cred nici teza că misiunea ei e cea de a face poliție politică la nivelul UE. Întreaga Operațiune, pentru că Operațiune a fost și nu la nivelul României, ci la nivelul continentului, a ținut cont de principala nevoie a acestei instituții controversate: De imagine.

Altfel spus, nu atît rezultatele concrete au fost gîndite, deoarece fraudele majore la nivel european duc la nivelele cele mai înalte ale Marilor Puteri, cît mai ales imaginea de instituție de succes. Din acest punct de vedere, Codruța Kovesi e persoana ideală. DNA de sub conducerea ei e un exemplu strălucit de divorț spectaculos dintre realități și imaginea acestor realități. În aprecierea activității depuse de Codruța Kovesi ca șef la DNA s-a luat în calcul doar abuzurile evidente ale procurorilor DNA, dar mai ales concubinajul anticonstituțional dintre DNA și SRI. E limpede că aproape toate dosarele DNA au fost realizate de SRI-ul lui Florian Coldea, procurorii însușindu-și toate probele, ba chiar uneori și rechizitoriile. Cînd SRI-ul nu și-a vîrît coada, pentru că n-avea nici un interes în anchetarea cuiva, dosarele au fost făcute pulbere în instanță. Cu toate acestea imaginea pe plan internațional, și chiar intern a fost una de instituței care sub conducerea Codruței Kovesi a înregistrat succese rar întîlnite în alte țări ale lumii. Această imagine a fost rezultatul unei excepționale bătălii duse de Codruța Kovesi, sub conducerea SRI și cu ajutorul neprecupețit al SRI, pentru imaginea DNA. S-a creat astfel, printr-o rețea de presă bine pusă la punct de pe vremea lui Traian Băsescu, imaginea unei instituții cu misiuni de pușcași marini într-o junglă de corupți. Istoricii din viitor, confruntînd imaginea României de țară coruptă, condusă de corupți, în care cinstiții, fie din presă, fie din procuratură, fie din Servicii, s-au jertfit pentru interesul național, se vor fi întrebat cum de s-a ajuns la o asemenea falsificare a realității. Un răspuns ni-l dă, de exemplu, imaginea Codruței Kovesi de luptătoare la Termopile, de Ioana D’Arc înconjurată de forțe ostile și cu toate acestea sfidîndu-le. Cine cunoaște activitatea procurorilor antiMafia din Italia știe ce înseamnă să te lupți cu Mafia. Știe că în orice moment un procuror poate fi aruncat în aer cu autostradă cu tot. Știe că un procuror antiMafia nu mai are viață personală, aflat împreună cu familia sub măsuri de siguranță excepționale.

Se compară viața și activitatea Codruței Kovesi cu cea a procurorilor antiMafia? Nici vorbă.

Cine a amenințat-o pe Codruța Kovesi? Nimeni.

Elena Udrea? Alina Bica? Nenorociții de politicieni tîrîți prin anchete?

Dimpotrivă în anii cînd a condus DNA, Codruța Kovesi a fost Călău și nu Victimă. Ce fel de eroină a luptei împotriva corupției poate fi considerată Codruța Kovesi cîtă vreme ea a fost ținta nu a unor denigrări, ci a unui Cult al personalității, cum rar s-a întîlnit în istoria României? Ce fel de eroină care riscă totul în lupta anticorupției poate fi cineva căreia toți ștabii din Republică de la Președinte pînă la șefii serviciiilor secrete se precipitau să-i pupe mînușițele?

Dacă ar fi o explicație a preferinței pentru Codruța Kovesi la nivel european, ea trebuie găsită în imagine și nu în realități. Chiar și întreaga afacere ține de imagine. Codruța Kovesi are toate notele unei imagini care poate fi vîndute mediatic la nivel european. De dragul instituției controversate a Parchetului european. De dragul tuturor instituțiilor europene, și ele controversate aprig în ultima vreme.