Marți, 8 ianuarie 2019, Digi 24, a difuzat informația potrivit căreia la finalul anului trecut fosta șefă a DNA, Codruța Kovesi, „a făcut o plîngere către CEDO, în care contestă modul în care a fost revocată din funcție”. Informația a fost preluată ulterior de multe site-uri și televiziuni de știri.

Un site Stiripesurse.ro, dînd curs unei îndatoriri profesionale, s-a adresat Parchetului General, instituție la care lucrează Codruța Kovesi, pentru a obține amănunte. Pentru a răspunde, Parchetul General s-a adresat angajatei sale, care i-a zis ce să scrie în adresa trimisă site-ului. Firește, putea să răspundă direct Persoana despre care era vorba.

Se vede treaba că Persoana despre care era vorba - Codruța Kovesi, fostă Slujirea, fostă Nefertiti, fostă Indispensabila ( sper că n-am scris Indispensabil, Doamne ferește!)- e mai ceva ca Zeus: Răspunde prin gura unei instituții.

Îmi imaginez cum e cînd Slujirea ajunge la doctor.

Ce vă doare?

O doare burta - răspunde Parchetul General, condus de Augustin Lazăr, zis Gusti.

În replică, Tudorel Toader și persoane publice adversare ale Codruței Kovesi au minimalizat gestul, expediindu-l în zona acțiunilor de prisos. S-a motivat de către Tudorel Toader că la CEDO nu pot fi depuse plîngeri despre deciziile Curții Constituționale dintr-o țară. În ultimii ani și pe fondul acțiunii în forță a Binomului SRI-DNA, plîngerea depusă la CEDO a devenit un soi de gest ultim de onoare. Mai ales cînd ea a avut ca autor un ins deja intrat la închisoare. Dacă luăm în considerare mecanismele greoaie de la CEDO, plîngerea, dată publicității, se anunța a fi rezolvată într-un fel cu mult după ieșirea respectivului din celulă. Era limpede că gestul nu avea altă valoare decît aceea de a semnala că victima Binomului nu se lasă terfelită ca imagine cu una cu două. Cam în această zonă au ținut să plaseze Tudorel Toader și alți dușmani ai Codruței Kovesi informația din 8 ianuarie 2019.

S-ar putea ca gestul Codruței Kovesi să n-aibă altă semnificație decît cele primite în ultimii ani de plîngerile făcute la CEDO de victimele abuzurilor comise de DNA.

Eu însă mă număr printre cei care iau în serios tot ce fac politicienii care-mi sînt contemporani. Am luat năravul ăsta din iscodirea Istoriei. Nu se știe niciodată din ce mecanism al Istoriei face parte un fapt care, la ora producerii sale, a fost trecut cu vederea ca unul lipsit de importanță. Mai ales că multe asemenea fapte țin de un scenariu mai amplu. Să dau un exemplu. În 20 februarie 2013, un anume Klaus Iohannis era proțăpit în funcția de primvicepreședinte PNL. Era o funcție special inventată pentru noul venit. Klaus Iohannis nu era nici măcar membru PNL. Se înscrise în partid de urgență. Tocmai în vederea parvenirii în funcția respectivă. Nimeni nu tresare din lumea asta largă, deși faptul avea toate notele unui moment halucinant. O asemenea funcție ar fi obținut-o cu greu pînă și un vicepreședinte PNL, d-apoi un cetățean de la Sibiu, despre care se știa doar că jucase (prost) în rolul propunerii de premier a lui Mircea Geoană. Cine s-ar fi gîndit atunci că nu era un fapt întîmplător, că era un moment din marele scenariu care trebuia să se încheie cu alegerea ca președinte a Candidatului Noii Securități? Au fost cazuri cînd m-am înșelat prin luarea în serios a unui fapt văzut de alții ca banal. Da, dar au fost și cazuri în care un fapt trecut de mine cu vederea s-a dovedit ulterior, ca parte a unei scenarite, un pas dintr-un mecanism.

Sub acest semn, al luării în serios a faptelor aparent de prisos, am devenit atent la informația difuzată de Digi 24. Cînd spui Digi 24 spui televiziunea care i-a făcut pedichiura Codruței Kovesi. Și care continuă să i-o facă.

Evident, cu limba!

Contrar regulilor profesiei de gazetar, postul n-a invocat nici o sursă. De unde putem presupune că sursa a fost chiar Codruța Kovesi. Absența precizărilor privind sursa, absența citatului, absolut necesar cînd e vorba de un document, ne sugerează că informația a fost dată dinadins vag, pentru ca autoarea - Codruța Kovesi - să vadă reacțiile din spațiul public și mai ales posibilele critici. Una dintre aceste critici a constat în observația că prin ea Codruța Kovesi vrea să obțină ceva:

Fie despăgubiri, fie repunerea în funcție.

Miercuri dimineața, pentru prima dată de la revocarea din iulie 2018, Codruța Kovesi a fost disponibilă presei în timp ce urca scara pentru a intra în sediul Parchetului General. Din iulie 2018, de cînd a fost angajată la Parchetul General de către Unchiul Augustin Lazăr, Codruța Kovesi a urcat de zeci de ori treptele scării respective. N-a fost o singură dată măcar disponibilă presei. Ei uite că acum a găsit de cuviință să facă o Declarație de presă! Potrivit Declarației lămuritoare, Codruța Kovesi a făcut plîngerea nu de dragul ei, ci de dragul procurorilor care riscă să fie îngenunchiați de corupți. A fost, prin urmare, un gest în apărarea procurorilor care luptă împotriva corupției. Un gest înscris în lupta împotriva corupției.

Deși nici o instituție de presă n-a obținut amănuntele necesare unei documentări despre plîngere, nici măcar data cînd a fost depusă, știm că gestul a avut loc în decembrie 2018.

Codruța Kovesi a fost revocată în 9 iulie 2018. De atunci pînă în decembrie 2018 s-au scurs cinci luni. De ce doar în decembrie? De ce nu în iulie, sau în august, sau în septembrie?

Cei din Divizia Fringe din serialul The Fringe au drept principiu învățătura:

Cu cît primim mai multe răspunsuri cu atît ne trezim cu mai multe întrebări. Răspunsurile la întrebările de mai sus stîrnesc noi întrebări:

De abia în decembrie 2018 a primit Codruța Kovesi asigurarea că plîngerea ei nu va fi zadarnică? Cine și cum i-a dat asigurarea? Acestor întrebări li se adaugă alta: De ce abia acum apariția informației și nu oriunde, ci la postul care i-a făcut pedichiura ani întregi?

Luînd în considerare aceste amănunte și mai ales precizările Codruței Kovesi despre cauza gestului - din nevoia de a apăra procurorii anticorupție - putem bănui că e vorba de un gest politic.

Să fie acest fapt unul dintre primele fapte dintr-o înlănțuire care să ducă la înscrierea Codruței Kovesi în cursa pentru prezidențiale?

Un răspuns imediat îl putem găsi luînd în considerare semnificația plîngerii.

Codruța Kovesi a fost revocată printr-un Decret semnat de Klaus Iohannis.

La vremea respectivă, talibanii luptei împotriva corupției l-au urecheat zdravăn pe Klaus Iohannis, pentru că a cedat în cele din urmă și a revocat-o pe Codruța Kovesi. Klaus Iohannis și-a motivat decizia prin angajamentul său de a inspecta Constituția. Aiurea!

De atunci, Klaus Iohannis a încălcat voios de zeci de ori Constituția. Ba chiar de vreo cîteva ori a jucat pe Constituție împreună cu Răvășitoarea Dansul fetelor de la Căpîlna.

Decizia lui Klaus Iohannis n-a avut nici o legătură cu necesara respectare a Constituției.

A fost urmarea deciziei luate de Sistem de scoatere a Codruței Kovesi din joc. Ca și Florian Coldea, Codruța Kovesi devenise agent pe cont propriu.

Nu mai asculta de comenzi.

I se urcase la cap.

Era nevoie atît la conducerea SRI, cît și a DNA, de oameni noi, care să asculte de Sistem.

Codruța Kovesi a știut asta.

Așa se explică faptul că la plecare a regizat un montaj literar-artistic în cadrul căruia a zis un text acuzator și la adresat lui Klaus Iohannis.

Mulți s-au grăbit să vadă în gestul de a se adresa CEDO o lovitură dată CCR și lui Tudorel Toader.

Eu cred însă că e o lovitură dată și lui Klaus Iohannis.

Prin această plîngere Codruța Kovesi se adresează unei instituții suprastatale, aflate deasupra lui Klaus Iohannis. Ar fi una dintre semnificațiile politice ale gestului.

O altă semnificație constă în reîntoarcerea ei în jocul politic.

Practic, după luni de tăcere, în care s-a crezut într-o resemnare a ei, Codruța Kovesi revine pe scena publică printrun gest spectaculos. U

n gest menit a o semnala drept luptătoare neînfricată împotriva Corupției, pentru apărarea Justiției Independente din România.

Spre deosebire de adversarii Codruței Kovesi, eu nu sînt atît de convins că decizia CEDO va fi una de respingere.

Dar chiar dacă ar fi (ceea ce s-ar întîmpla după o perioadă de timp), publicitatea făcută gestului rămîne.

Rămîne astfel întrebarea:

Vrea Codruța Kovesi să-l concureze pe bune pe Klaus Iohannis sau a acceptat, ca și Dacian Cioloș, rolul de iepure?