Călăuză în lumea cărţilor. Întâmplări cu scriitori: Cercei făcuţi din cireşe

În primăvara lui 2011 am invitat-o pe Ana Blandiana la una din întâlnirile cu elevii organizate de mine la Biblioteca Naţională. Au venit mulţi tineri, ca de obicei, interesaţi de literatură şi de discutarea ei în mod neconvenţional.

Am prezentat-o pe Ana Blandiana elevilor (unii dintre ei o ştiau de la televizor) şi am vorbit pe larg despre poezia ei. A venit momentul dialogului dintre elevi şi poetă. Un tânăr a întrebat-o: - Aţi avut o copilărie fericită? - Nu, a răspuns Ana Blandiana. Am avut o copilărie nefericită. Tatăl meu era la închisoare... O rumoare de dezamăgire s-a ridicat din sală. Elevii credeau că tatăl poetei fusese un infractor. Ana Blandiana nu înţelegea ce se întâmplă şi zâmbea stângaci. Mi-am dat seama atunci ce prăpastie s-a creat între generaţii. Aveam în faţă tineri care se născuseră după 1989 şi nu ştiau că în România au existat oameni închişi din motive politice. Am intervenit imediat şi le-am explicat. Fericiţi, în naivitatea lor, că o pot admira pe poetă fără reţinere, ei au ascultato în continuare cu atenţie, au aplaudat-o, iar la sfârşit s-au înghesuit să-i ceară autografe şi să se fotografieze cu ea. ★ Înainte de 1989 s-a întâmplat de câteva ori să fiu prezent la întâlniri ale Anei Blandiana cu publicul. Ea era încă de atunci o vedetă a poeziei româneşti şi, în plus, reuşea să comunice instantaneu cu oameni necunoscuţi, creând o relaţie de complicitate cu ei. Ţin minte cum a electrizat odată sala cu o poezie pe care publicul a memorat-o pe loc. La a doua lectură, cerută poetei prin strigăte de "bis", spectatorii au murmurat-o împreună cu ea, ca pe o rugăciune colectivă: "O să vină ea,/ nu se poate altfel,/ O să sosească/ Şi ziua aceea/ Amânată de veacuri,/ O să vină/ Se apropie,/ Se şi aude/ Pulsul ei bătând/ Între zări,/ O să vină ea,/ Se simte în aer,/ Nu mai poate întârzia,/ Nu vă îndoiţi, o să vină/ Ziua aceea/ Orbitoare ca o sabie/ Vibrând în lumină." (Dies ille, dies irae). Momentul a fost straniu şi de neuitat. Toată lumea înţelegea la ce se referea poeta. După câţiva ani, la 22 decembrie 1989, ziua orbitoare ca o sabie vibrând în lumină a venit. ★ Responsabilă şi gravă, Ana Blandiana ştie şi să se joace. Acum mai bine de treizeci de ani, ne aflam, mai mulţi scriitori, printre care şi Ana Blandiana, la Oneşti, la "Zilele G. Călinescu". Primarul oraşului ne-a făcut o surpriză plăcută suindu-ne într- un autobuz şi ducândune într-o livadă de cireşi, încărcaţi de cireşe coapte. Parcă nimeriserăm în paradis, dar... nu ştiam ce să facem. Cu ochii obosiţi de lectura a mii de pagini, cu picioarele amorţite de şederea zilnică la masa de scris, clipeam stingheri în lumina soarelui, lipsiţi de orice iniţiativă. Atunci, Ana Blandiana a cules cireşe perechi şi şi le-a petrecut pe după urechi, drept cercei. Era frumoasă, ca o zeiţă a livezii. Ne-am simţit dezlegaţi pe loc de propria noastră stinghereală şi ne-am răspândit prin livadă. P.S. Ulterior, aflat într-o vizită, am povestit cu entuziasm întâmplarea. Gazda, o poetă mai puţin importantă, dar ambiţioasă, a luat din frigider cireşe şi şi le-a agăţat de urechi drept cercei. Urmarea? Din cauza cireşelor foarte reci, s-a îmbolnăvit de otită. Ce cărţi cumpărăm? Nichita Danilov, Imagini de pe strada Kanta, Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2012 (poezie sumbru-melancolică, sarcastică, vag mistică, uneori cu o tentă de umor negru: "Ca pe un sâmbure de măr/ îmi scuip surâsul din gură./ Îl urmăresc cum pică/ rostogolindu-se în praf,/ alături de mucul de ţigară.") George Arion, Sufocare, Bucureşti, Crime Scene Publishing, 2012 (roman poliţist captivant - prin atmosfera terifiantă, dar şi prin umor - a cărui acţiune se petrece într-un oraş american inventat în întregime de autor: "Barintown este un oraş care nu poate fi găsit pe nicio hartă, oricât de amănunţită"). Ce cărţi nu cumpărăm? Ioan Evu, Elogiu furtunii, Iaşi, Ed. Moldova, 2012 (sunt puţine versuri simple şi frumoase în acest volum; cele mai multe au ceva chinuitpreţios: "rămân lângă voi implementa-v-aş/ fluieraşul de os în rapp-ul golemic/ ca o bâţâială de cruci cu capete/ retezate pe butucul ogrăzii lui iocan" etc.) Petre Bokor, Basca lui Şexpir, Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2012 (umor ieftin şi deocheat, începând cu ortografierea românească a numelui lui Shakespeare; nu lipsesc bancurile, de genul: "Ştii ce sunt chiloţii? m-a întrebat Sergiu. - Nu... am răspuns eu, ezitând. - Cei care chilotează avioane!")