Astăzi îl pomenim cu reculegere pe cel care a fost Emil Cioran, de la a cărui naștere se împlinesc 109 ani. Declarat apatrid și ateist, eu cred altceva. Prin anii 70' când eram la Paris, probabil că m-am întâlnit cu el, ni s-au încrucișat drumurile de mai multe ori, fără să știu. Nu ne-a făcut nimeni cunoștiință, Mircea Eliade doar a spus, odată, că lui Cioran i-ar fi plăcut de mine, de ”filosofia mea de viață”.
Când ieșeam de la schimbul de noapte de la ”Le Figaro” băteam Cartierul Latin, împreună cu cei câțiva prieteni francezi, astăzi amintiri. Marele filosof român, se spune că, locuia și mai tot timpul stătea acolo, în cartierul boem, al artelor și al filosofiei.
Vedeți, doamnelor și domnilor, dragi lupi, padawani și hobbiți, nicio lege organică, niciun complot antiromânesc, nu poate interzice Constituția care prevede libertatea exercitării cultului religios al nostru, al românilor. Ori, pomenirea morților, de ziua lor de naștere, este o veche tradiție religioasă românească, de la daci, luând forme noi, creștine, în prezent. Să ne bucurăm, cum făceau dacii, Emil Cioran nu mai este printre noi, dar ne veghează din ceruri!
Este un vis... da, un coșmar, ceea ce se întâmplă în prezent cu noi, cu România, cu lumea! O să deschid ochii și o să mă trezesc! Dar, dacă realitatea este vis și visu-i realitate? Trebuie să vă mărturisesc că nu am putut să văd filmul ”Inception”. Am avut o senzație îngrozitoare, ca și când se scoteau la suprafață cele mai intime și mai ascunse procese din creierul meu. M-am oprit, nu am putt să mai văd filmul acela, titirezul mă obsedează, dar nu l-am cumpărat. Dacă trăim într-un vis de tip Matrix? Bună întrebare!
Dragii mei lupi, padawani și hobbiți, întotdeauna am visat mult, am visat puternic. Și cu ochii deschiși, sunt un visător, recunosc… doar una dintre melodiile mele preferate este ”Day of the Dreamer” 1978, a lui Renaissance, nec plus ultra în rockul progresiv simfonic și vocea mică, dar clară ca un clopoțel a lui Annie Haslam https://www.youtube.com/watch?v=eBELR6Y5oFc.
În orice caz, cu vise sau fără, vă avertizez asupra derapărilor presei internaționale, probabl reluate și la noi, eu nu am timp să citesc toată presa, am sursele mele, în ceea ce priveşte "profeţiile şi semnele rele" legate de actuala criză medicală, de pandemie. Ultima găselniţă este Luna Plină, de sânge sau roză, după imaginația fiecărei nefericite care pretinde că este astroloagă. Luna Plină din noaptea tecută dar și noaptea aceasta, aflată la perigeul din anul acesta, adică la cea mai mică distanță, de numai 356.908 kilometri. Luna NU este roză și nici de sânge, derapări nord-americane după o înțelegere greșită a cosmogoniei nativilor, a pieilor-roșii.
Recomandările noastre
