Daniel Cristea-Enache este cel mai bun critic literar dintre cei afirmaţi după 1989. Este în acelaşi timp un om al timpului nostru: conduce maşini sofisticate, postează comentarii şi fotografii pe face-book, călătoreşte frecvent în străinătate, are mai multe job-uri, face emisiuni radio şi TV, joacă jocuri pe calculator.
În critica literară îi susţine (cu discernământ) pe scriitorii tineri şi ia în considerare (plin de respect, dar fără complexe) literatura dinaintea lui. Din acest mod de viaţă plăcut-efervescent, ca şampania, a rezultat şi o carte de publicistică, "Cinematograful gol", scrisă cu dezinvoltură la persoana întâi.
În această carte Daniel Cristea-Enache povesteşte ce i se întâmplă în viaţa de fiecare zi, dovedind că orice poate deveni interesant sub privirea unui om inteligent şi entuziast. În această privinţă el îl are ca precursor pe Geo Bogza, autorul celebrului reportaj "O sută şaptezeci şi cinci de minute la Mizil", al cărui subiect îl reprezintă imposibilitatea de a găsi un subiect (de reportaj) în micul şi somnolentul oraş de provincie.
Specific lui Daniel Cristea-Enache este un amestec de voioşie şi tandreţe, de sinceritate şi joc, care îl seduce chiar şi pe cel mai încruntat cititor. Autorul converteşte banala existenţă cotidiană în literatură. El descrie, de exmplu, o frizerie de cartier, cu frizeri îndemânatici şi comunicativi, simpatic-atoateştiutori, pentru a încheia surprinzător: "Dacă o să ajung cumva în Rai, şi dacă nu cer prea mult, eu aş vrea să iau cu mine şi frizeria asta de cartier."