Cît de iresponsabil poate fi Klaus Iohannis ca să se joace de-a anticipatele pe corpul viu al țării?!

Decizia CCR în privința conflictului juridic a fost interpretată de mulți ca o victorie a PSD asupra lui Klaus Iohannis. Însuși Klaus Iohannis, ranchiunos cum îl știm, a ținut să atace PSD, pentru că a depus sesizare la Curtea Constituțională.

În replică jurnaliști independenți, care mai au curaj să se uite la Astrul de la Cotroceni ca să-i descopere petele, precum Bogdan Iacob, au dovedit, cu documente, că unul dintre cei mai mari smiorcăitori la CCR e El Însuși, Klaus Iohannis. Noi credem că aserțiunea președintelui are toate datele de a ocupa unul dintre primele locuri în istoria postdecembristă a vorbelor care înainte de a ieși cuiva pe gură trec prin orice organ numai prin creier nu. PSD are dreptul constituțional, democratic la depunerea unei petiții. A acuza petiționarul de o decizie a CCR care ți-a picat ție, Măritul, rău la stomac, e o dovadă că n-ai înțeles nimic din democrație.

În realitate, decizia CCR e o victorie a Constituției pe care Klaus Iohannis o violează în grup de șase ani încoace. A venit în fine, prin intermediul CCR, momentul în care biata Constituție s-a ridicat de jos, din praful în care a ținut-o pînă acum violatorul ,și i-a dat una cu poșeta în cap.

Constituția României prin articolul 103 spune clar că desemnarea unui premier de către președinte are drept principal scop realizarea unei majorități parlamentare pentru formarea unui nou Guvern. Despre această prevedere limpede, care în alte vremi ar fi fost scrisă la mașină cu caractere mari, m-am pronunțat într-un text anterior de pe cristoiublog.ro. Ziceam acolo:

Locul din România, lăsat cu blestem. Cine îl vizitează are parte de minuni şi tămăduire

Film-bombă anunțat de Netflix. O poveste zguduitoare a suferinței și a speranței

Consultările de la Cotroceni au drept scop pipăirea majorităților de către Președintele României. Dintre ofertele făcute de partidele parlamentare – toate definite prin angajamentul că vor realiza majoritatea – președintele optează pentru una. Și nu pentru una pe care i-a zis-o Pahonțu de la SPP, acest Gavrilă Marinescu al regimului Iohannis (ar trebui scrisă o dată și odată o istorie a dependenței președinților de șeful SPP, cel solicitat să-i rezolve președintelui problemele personale, de la cumpărăturile făcute nevestei de ditamai coloneii pînă la ducerea cu mașina la locul ibovnicei), ci pentru cea care i s-a părut președintelui, cel puțin în chip oficial, că ar putea realiza majoritatea. Din cîte ne amintim, în discursul despre desemnarea lui Ludovic Orban, președintele n-a zis că-l desemnează ca să nu facă majoritatea.