Poporul nostru se poate mândi cu trei rase omologate definitiv, după ce, la începutul lunii mai, Asociația Chinologică Internațională (FCI) a recunoscut Ciobănescul Românesc de Bucovina. România mai are Ciobănescul Mioritic și cel Carpatin, câini de pază foarte apeciați pe întreg continentul European. Un exemplar dintre aceste trei rase depășește 1.000 de euro în țară, iar la export, pe lângă taxele de transport și înregistrare, străinii plătesc și 3.000 de euro per pui. O nemțoaincă îndrăgostită de rasele noastre a reușit să-și facă o canisă în Austria și a promovat ciobăneștii românești, prezentând exemplare superbe la toate concursurile internaționale.

Mândri că suntem români și iubim, responsabil, câinii! România este prezentă cu trei rase omologate definitiv și doi membri extrem de importanți în Comisiile Chinotehnice FCI: Cristian Ștefănescu, președintele Asociației Chinologice Române (ACHR) și Petruț Muntean, vicepreședinte ACHR”, au scris cei de la Asociația Chinologică Metropolitană București. Bucuria de a avea această a treia rasă omologată vine după mai bine de trei decenii de așteptare în care specialiștii români au făcut toate demersurile necesare.

Recunoașterea Ciobănescului de Bucovina are o semnificație puternică în etnologia românească. Președintele Clubului Național Bucovina, Dr. Constantin Gaspar povestește că prima expoziție chinologică unde a fost prezentată rasa, în 1984, a fost spectaculoasă: „Erau aduși cu lanțurile taurilor”. Astăzi, o dată cu omologarea oferită, în cartea de origine apar doar 300 de femele și 206 masculi cu drept de montă, adică exemplare rasă-pură, cu Pedigre. Raritatea exemplarelor fără defect a făcut ca un astfel de pui să se vândă cu peste 1.000 de euro, iar străinii plătesc triplu dintr-un simplu motiv: E un uriaș blând cu stăpânii lui, dar un paznic desăvârșit.

Ursuleții de lână, la mare căutare în Austria

 Barbara Fallent, o nemțoaică stabilita in Austria, s-a îndrăgostit iremediabil de rasa noastră, Ciobănescul Mioritic. De câțiva ani, femeia și-a dedicat viața acestor câini, despre care vorbește numai la superlativ, iar mioriticul falnic este, acum, cunoscut peste hotare și datorită ei! Barbara îi numește pe mioriticii din canisa ei „Wooly bears” (Ursuleții de lână) și a vândut zeci de exemplare până în prezent. Femeia a povestit, pentru AnimalZoo.ro cum a început fascinația ei pentru ciobănescul nostru: „Totul a început în urmă cu aproape un deceniu, când am găsit o poză pe internet cu un ciobănesc mioritic. M-am îndrăgostit imediat. Am căutat și am contactat niște crescători și așa mi-am luat primul mioritic, o femelă pe nume Carless Whisper Tender Ebony. Pe scurt, Whissie. Ea a venit în familia noastră în toamna lui 2007”, ne-a povestit Barbara. Un an mai tarziu, în familia Fallent apare încă un mioritic, „Glory and Hope Tender o cheamă, pe scurt: «Glory». Ea e mămica primului meu set de puiuți. Fiul ei, Fluffy și fiica ei, Happy, au rămas alături de mine”, mai povestește Barbara, cu multă dragoste.

Mioriticii au un caracter aparte

Câinii ei merg la toate concursurile importante din Europa, câștigând titluri peste titluri și locurile fruntașe în concursurile de frumusețe și abilități. Practic, Barbara ne-a făcut ciobănescul mioritic o adevărată vedetă internațională. „Iubesc câinii voștri românești pentru că sunt câini impozanți, sunt colorați frumos, sunt pufoși! Ador caracterul lor, faptul că refuză străinii și nu le acordă încredere sub nicio formă, cât și faptul că sunt foarte loiali, afectuoși, înțelegători, dispuși să facă multe compromisuri pentru haita sa sau pentru stăpân. Mioriticul românesc este un câine pe care te poți baza, e tolerant și e un prieten deosebit de bun pentru copii. Și e dispus să țină locul unei pături oricând!”, ne-a spus Barbara Fallent.

Ciobănescul Carpatin, paznicul perfect

Primul Club național de Ciobănesc românesc Carpatin a fost fondat în 1998, iar în 2015, împreună cu Ciobănescul Mioritic, au fost primele două rase de câini din România omologate la nivel internațional.

Ciobănescul Carpatin are caracteristici bine dezvoltate pentru zona muntoasă, dar a devenit din ce în ce mai apreciat și de oamenii care trăiesc în câmpie, fiind crescut pentru pază sau chiar ca animal de companie, datorită temperamentului sau echilibrat. Este afectuos și docil cu copii, dar necruțător cu dușmanii. Este un câine cu caracter, semeț și rustic, care trebuie educat de la trei – patru luni. Carpatinul are o personalitate puternică, pe care o subordonează celui pe care îl recunoaște că stăpân.

Carpatinul are un rol în paza turmelor cu precădere și a gospodăriilor. Este un câine de talie mare acoperit în întregime cu o blană deasă și lungă. Fruntea este lată și ușor bombată, ochii sunt puțin oblici, spatele este drept, musculos, iar coada este stufoasă. Un mascul sănătos trebuie să aibă între 40 – 50 kilograme. Este un câine de luptă, cu mușcătura în foarfecă.

Culoarea este definită în standardele rasei că „nisipiu-cărbunoasă (lupie)”, cu nuanțe mai deschise pe părțile laterale și mai închise deasupra trunchiului. Masca închisă la culoare din jurul figurii da un aspect puțin sever, îndulcit însă de petele mai deschise la culoare din jurul botului. Întregul aspect sugerează vigoare; deși masiv, carpatinul nu e niciodată greoi.

Față de celelalte două ramuri ale ciobanescului românesc (Mioritic și de Bucovina), cel Carpatin are cea mai bună rezistență la îmbolnăviri. Un rol important în selecție l-a avut, de-a lungul secolelor, rezistență dovedită la îmbolnăviri, disponibilitatea la efort, puterea de muncă etalată. Oricum, recuperarea sa după boli este în general rapidă. E un câine dinamic, dar nu se agită în van, ci își dozează optim energia.

În 1930, profesorul Gheorghe Moldoveanu prezenta, pentru prima oară, caracteristicile specifice acestei rase de câine.

 

Ciobănescul de Bucovina, câine dacic

Specialiștii cred că Ciobănescul de Bucovina este înrudit cu câini din rasele Karakachan, Tornjak sau Hrvatski Planinski Pas cu care se aseamănă. Unele opinii susțin că acești câini au fost folosiți de daco-romani în Dacia și Moesia pentru pază turmelor și vânătoare. După selecții atente și imperecheri selective, rasa a fost ameliorată și s-a obținut Ciobănescul de Bucovina de astăzi. Este foarte apreciat și utilizat pentru pază și protecția proprietăților. Este un câine inteligent, voios, activ și independent. Este curajos, mândru, echilibrat, calm, cu un instinct de pază foarte bine dezvoltat. Latră foarte puternic apropierea de teritoriul lui a oricăror animale sau necunoscuți. Lătratul sau are o tonalitate joasă și se aude pe distanțe mari.

Nu este foarte greu de dresat deoarece este inteligent și vrea să facă pe plac stăpânului. Se pot obține rezultate frumoase cu un dresaj blând și consecvent. Trebuie însă luată în considerare latura lui independentă. Este un excelent câine de pază al turmelor și al locuinței. În timpul nopții obișnuiește să patruleze proprietățile pe care le păzește.

 

Ciobănescul Mioritic se luptă cu ursul

Despre Mioritic se spune că este câinele care are capacitatea de a pune pe fugă urșii veniți la stâne. Nu puțini sunt ciobanii care povestesc că au asistat la adevărate lupte între Ciobănescul Mioritic și urs, acest câine dând dovadă de o forță extraordinară.

ACHR descrie mioriticul ca fiind un excelent câine de turmă, paznic incoruptibil şi un minunat câine de însoţire, clasificarea F.C.I. fiind de Grupa 1: Câini ciobăneşti şi de cireadă (cu excepţia câinilor de cireadă elveţieni). A fost selecţionat dintr-o rasă naturală existentă în Munţii Carpaţi, principalul motiv fiind utilitatea. Graţie aspectului viguros, această rasă are mulţi amatori în România.

Câinele este unul de talie mare, dar niciodată greoi, viguros şi spectaculos. Părul este lung şi abundent pe cap, pe tot corpul şi pe membre. Masculii sunt mai înalţi şi mai puternici decât femelele. Lungimea corpului este mai mare decât înălţimea la greabăn. Este un câine echilibrat şi calm, un foarte bun câine pentru paza turmelor, foarte curajos şi un luptător eficace contra posibililor prădători (urs, lup, râs). Este neîncrezător cu necunoscuţii.