1 august: domnul Putin simte nevoia să se adreseze Conferinței Tratatului de Neproliferare a Armelor Nucleare: „un război nuclear nu trebuie pornit niciodată”. Armistițiul mediatic a durat exact o săptămână. La 8 august, pe Primul Canal al Televiziunii ruse de Stat, realizatorul TV Yuri Kot, cu un tricou cu ”Z” pe piept, declară: „Dacă centrala nucleară Zaporojie e avariată ... două rachete vor lovi imediat centrele voastre nucleare: una la Washington, cealaltă la Londra.”
Pământ pârjolit! Numitul Kot Yuri este un renegat, fost prezentator la Televiziunea publică ucraineană, cumpărat în 2014 de agenția de propagandă Rossiya Segodnya și reciclat la Primul Canal – ca să-și înjure Neamul și Țara, partitura tipică după care recunoști trolii ce se vând pe ruble. Declarațiile sale ar fi trecut poate neobservate, dar câteva ceasuri mai devreme, un alt mesaj, al generalului Vasiliev, devenise viral pe rețelele de socializare Telegram și vKontakte: „Centrala nucleară de la Zaporojie fie va fi pe teritoriul Rusiei, fie va fi un deșert pârjolit”.
Generalul-maior dr. Valery Vasiliev nu e un fitecine: e comandantul Forțelor de apărare contra armelor radioactive, chimice și biologice. Sub comanda sa se află zeci de batalioane, de la Brest la Vladivostok. E specialist în ”pământ pârjolit”. Și de altfel la această oră se află în Kazahstan, ca să vadă dacă nu cumva și-a pierdut statalitatea și trebuie denazificat. Prin pârjolire.
De aceea declarațiile sale, pe fondul reluării amenințărilor cu arma nucleară, au stârnit reacția imediată a Secretarului General ONU. Domnul Antonio Guterres a solicitat accesul inspectorilor AIEA la Centrala Nucleară Zaporojie: există informații că oamenii generalului Vasiliev au pregătit de detonare unul sau mai multe reactoare nucleare. Evident, a fost refuzat cu dispreț.
De 4 ori infractori. Ca ofițer KGB, dl. Putin a trecut prin multe examinări psihologice aprofundate. Dar să presupunem că ucrainenii trec la eliberarea reactoarelor ”ostatice”, el își pierde luciditatea și ordonă lovituri nucleare asupra Londrei și Washingtonului. În acea clipă, toți cei implicați, de la președinte și până la ultimul caporal, devin infractori pasibili de ani lungi de pușcărie, pentru înaltă trădare. Fiindcă încalcă legile Rusiei și, astfel, pun în pericol însăși existența Federației!
Mai întâi, ordinul de lansare ar fi ilegal. Doctrina Militară a Federației Ruse, cu putere de lege, arată că există 4 niveluri de confruntare militară: „conflicte armate pe scară mică”, „războaie locale”, „războaie regionale” și „războaie pe scară largă”. În documentul clasificat ”Principiile de Bază ale Politicii de Stat a Federației Ruse privind Descurajarea Nucleară”, aprobat prin decret chiar de președintele Putin, se precizează că arma nucleară se folosește numai la război (nivelurile 2 – 4 de confruntare militară). Știm aceasta datorită unei indiscreții comise la 8 octombrie 2009 de Nikolai Patrușev, președintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, care a declarat în conferință de presă că Principiile clasificate permit folosirea armei nucleare „nu numai în războaie globale, ci și în războaie regionale sau chiar locale”. Dar, în versiunea Kremlinului, în Ucraina nu e război: cine zice altfel, riscă 15 ani de pușcărie. Deci Principiile de Bază nu permit lansarea.
În al doilea rând, nu sunt întrunite amenințările care să permită folosirea legală a armei nucleare. În iunie 2020, președintele Putin a actualizat documentul clasificat ”Principiile de Bază ale Politicii de Stat a Federației Ruse privind Descurajarea Nucleară”, nominalizând amenințările a căror prezență condiționează folosirea armei nucleare: „primirea de date fiabile privind lansarea de rachete strategice atacând teritoriul Federației Ruse și/sau al aliaților săi; folosirea de arme nucleare sau alte tipuri de arme de distrugere în masă de către un adversar, împotriva Federației Ruse și/sau al aliaților săi; atacarea de către adversar a bazelor militare și structurilor guvernamentale critice pentru capacitatea de răspuns a forțelor nucleare ruse; agresiunea împotriva Federației Ruse, cu folosirea armelor convenționale, atunci când chiar existența Statului e în pericol”. De aceea armata cotropitoare căuta cu înfrigurare ”dovezi” că Ucraina ar avea ”arme chimice, atomice și bacteriologice”: ca să-și confecționeze motive de agresiune. Dar nici Ucraina, nici SUA sau Marea Britanie nu au lansat vreun atac cu arme de distrugere în masă.
Apoi, țintele sunt desemnate ilegal. Țintele non-nucleare pe care trebuie să le contracareze arsenalul nuclear rus au fost detaliate de Ministerul Apărării de la Moscova, în Raportul clasificat ”Sarcini Curente în Dezvoltarea Forțelor Armate ale Federației Ruse” (02.10.2003), aprobat de președintele Rusiei: „arme de înaltă precizie cu rază lungă de acțiune, aviația strategică cu rază lungă de acțiune” etc. etc. – cu trimitere la Statul care „lansează rachete strategice atacând teritoriul Federației Ruse”. Iar SUA și Regatul Unit n-au lansat nimic, nu atacă pe nimeni.
În al patrulea rând, folosirea ”preventivă” a armei nucleare este ilegală sub aspectul instrumentelor de Drept Internațional la care Rusia este parte și ar duce la destrămarea Comunității Statelor Independente (CSI). Astfel, Tratatul din 21.12.1991 privind CSI, ratificat de Rusia la 25.12.1991, cuprinde o „Înțelegere asupra măsurilor comune privind armele nucleare”, care „reconfirmă obligația de a nu folosi primii arma nucleară”. E drept că Tratatul CSI a fost semnat la Alma-Ata, în Kazahstan, țară pe care Rusia nu prea o mai consideră ”Stat” - vezi declarația domnului Dmitri Medvedev de acum câteva zile. Dar totuși, e o obligație asumată!
Situația Milea. Evident, dl. Putin are șanse mici să compară vreodată în fața unui tribunal pentru faptele sale, dar cu totul altfel se pune problema pentru subordonații săi. Întregul lanț de comandă, de la ministrul Apărării și până la sergentul rachetist, s-ar regăsi în ”Situația Milea”: ca și Armata Socialistă în Decembrie 1989, ar fi implicați într-o agresiune militară fără temei legal. Dacă nu execută ordinul, Putin îi pune la zid. Dacă execută, devin țapi ispășitori: ieșit din criza de furie, Putin îi va acuza că au executat loviturile nucleare fără știrea sa și tot la zid vor ajunge. Fiindcă știu și dânșii ce bază pot pune pe cuvântul domnului Putin: în ianuarie zicea că nu atacă Ucraina, dar în februarie a atacat-o. Azi zice „Atacați Londra!” – mâine, „N-am zis eu așa ceva!”
Cel mai probabil, reacția militarilor în această situație ar fi ”de tip Iulian Vlad”: retragerea sprijinului pentru politicianul falit. Mecanismul e simplu. Controlul forțelor nucleare ruse se realizează prin sistemul ”Kazbek”. Moștenire sovietică, model 1983, acest sistem reproduce structura fostului stat comunist: centralizat piramidal, birocratizat și militarizat. La vârf se află ”Troica”: trei console portabile (criptonim ”Чегет”), câte una pentru Partid, Guvern și Armată.
Numai consola Numărul Unu, cea a Secretarului General (azi în posesia d-lui Putin) permite luarea deciziei de atac nuclear: ministrul Apărării și șeful Marelui Stat Major doar execută. Sau nu execută! Fiindcă Consola 1 doar deblochează arsenalul nuclear, cei doi generali - ministrul Apărării și șeful Marelui Stat Major – sunt cei care dau ordine în consecință. Concret, ministrul ordonă Direcției Principale 12 (12-ГУМО) să introducă prima parte a cheilor individuale de activare și să pună armele, fizic, la dispoziția Forțelor Strategice, Marinei, Forțelor Aerospațiale și Forțelor Terestre. Iar șeful Marelui Stat Major ordonă comandanților celor patru categorii de forțe să preia armele, să introducă a doua parte a cheilor de activare și să deschidă plicurile cu coordonatele țintelor. Nu e prevăzut ca Președintele să dea ordine direct celor patru categorii de forțe și Direcției Principale 12. Tocmai fiindcă sistemul e militarizat, deci un politician nu poate da ordine peste capul ierarhiei militare. Că doar Kremlinul nu e TVR-Liberă în zi de Decembrie.
Acest sistem de decizie colectivă a fost gândit să prevină incidentele dacă președintele e luat ostatic sau își pierde capacitatea de decizie. El s-a dovedit eficient. În noiembrie 1995, când președintele de la acea vreme, Elțîn, a avut un atac de cord, consola Numărul Unu a fost preluată de generalul Korzakov, șeful Gărzii Prezidențiale, care a declarat: „Cine are butonul ăsta are Puterea”. Dar pentru a lansa o armă nucleară, ar fi trebuit ca ministrul Apărării și șeful Marelui Stat Major să fie de acord cu Korzakov și să dea ordine în consecință. Aproape sigur, ar fi refuzat.
În mod similar, dacă președintele Putin ar lua o decizie ilegală de atac nuclear, e de așteptat ca ministrul Apărării și șeful Marelui Stat Major să refuze executarea. Fiindcă nu sunt sinucigași, iar refuzul de a executa un ordin ilegal e permis, ba chiar recomandat de legile rusești în vigoare.
Dar lucrurile nu s-ar opri aici! Refuzând să execute ordinul hăbăuc, ministrul Apărării și șeful Marelui Stat Major știu bine că peste un ceas-două vor sosi kaghebiștii să-i aresteze, pentru a-i înlocui cu slugi dispuse să execute orice nebunie. La care e de așteptat să preia inițiativa, trimițând propriile trupe speciale să-l ia pe sus pe președinte – ca în cazul Hrușciov sau Gorbaciov.
InfoWar. De aceea ziceam mai sus că lansarea unui lovituri nucleare cu încălcarea legilor Rusiei destabilizează Țara, „pune în pericol însăși existența Federației”. Poate ați considerat că e o figură de stil – nu, e stricta realitate. Iar Omul cu Butonul știe că, dacă ia asemenea decizie, riscă să pățească precum Ceaușescu. Atunci, ce rost are această escaladare a declarațiilor?
Încă din 1995, generalul de armată Mahmud Ahmedovici Gareev, la acea dată președintele Academiei de Științe Militare, declara în lucrarea sa de referință ”Dacă războiul vine mâine?” că o dimensiune fundamentală a conflictelor militare actuale este războiul informațional, care constă din „difuzarea sistematică de materiale provocatoare, prelucrate psihologic și ideologic, care amestecă adevăruri parțiale și informații false […] ce pot determina o psihoză de masă, disperare și presentimentul sfârșitului, subminând încrederea în Guvern și în forțele armate și, în general, ducând la destabilizarea situației în acele țări care devin obiectul agresiunii informaționale, creând astfel un teren propice pentru acțiune...”
Iată deci de ce Rusia agită ideea că va scufunda Marea Britanie sub un tsunami radioactiv, că va lovi cu racheta Satan-II Coasta de Est a SUA, că va transforma Centrala Nucleară Zaporojie și tot sudul Ucrainei în ”pământ pârjolit” etc.: „difuzarea sistematică de materiale provocatoare ce pot determina o psihoză de masă, disperare și presentimentul sfârșitului”.
În ce privește România, tot război informațional, netezind calea la Prut în fața tancurilor rusești, sunt și afirmațiile obsesive ale trolilor plătiți de Moscova că armata română ”a trădat”, e alcătuită din ”mercenari”, că ”90% din ofițeri au dosar penal pentru furt” și de aceea Armata ar trebui desființată – idee venită pe filiera GRU Invest, care a ajuns să fie dezbătută chiar în Parlament.
Albul e negru. De fapt, Rusia aruncă asupra altora propriile nelegiuiri. Moscova a trădat obligația de a garanta suveranitatea și integritate teritorială a Ucrainei, asumată prin Memorandul de la Budapesta (1994) – deci, militarii NATO au ”trădat”. Kremlinul folosește mercenari recrutați de Wagner de prin Siria și, mai nou, de prin pușcării – deci militarii NATO sunt ”mercenari”. Trupele rusești omoară civilii, îi violează și tâlhăresc, multe camioane cu bunuri jefuite sunt trimise acasă de militarii ruși – deci militarii NATO ”fură”. Oligarhii lui Putin au furat banii destinați modernizării Armatei, din care și-au făcut palate în Italia și iahturi în Dubai – e clar că politicienii din statele NATO ”au furat țara”. Pe acest fond, poporul rus o duce azi mai rău decât pe vremea lui Brejnev – e limpede, ”pe vremea lui Ceaușescu o duceați mai bine”. Exact cum zicea Paul Goma: „Ne învață că negrul e alb, iar albul e negru!
În context, întregul val de amenințări legat de Centrala Nucleară Zaporijie se vădește a fi un paravan destinat să acopere o tâlhărie. Petro Kotin, președintele Energoatom (compania ucraineană care operează centrala) a declarat că Rusia a început să pună în aplicare planul său de a deconecta Centrala Nucleară Zaporijie de la rețeaua electrică ucraineană și de a o conecta la rețeaua rusească. E limpede de ce inspectorii AIEA n-au ce căuta acolo. Iar cine protestează, devine țintă. Este procedeul folosit de gangsteri, când au jefuit o bancă și stau să fugă cu prada: „Capul în pământ! Primul care ridică privirea ia un glonț în ceafă!”.
Ca și în vremurile lui Stalin, se găsesc occidentali care să-i laude pe tâlhari, „ducând la destabilizarea situației în acele țări care devin obiectul agresiunii informaționale, creând astfel un teren propice pentru acțiunea militară”. În anii 1930, OGPU recruta mercenari ai versului, precum Louis Aragon, punându-i să publice ode închinate poliției politice sovietice. Acum, recrutează idioți utili din mediul actorilor pensionari sau al muzicienilor senili, pentru a justifica ”denazificarea” Ucrainei, prin agresiune neprovocată și crime. Tradiție sovietică nepieritoare!
Claxonul. Iar morișca minciunilor se învârte din ce în ce mai repede, împroșcând „materiale provocatoare, prelucrate psihologic și ideologic, care amestecă adevăruri parțiale și informații false”. Pe măsură ce ”operațiunea specială” patinează din ambreiaj, motorul Kremlinului e decuplat de la șenilele blindatelor, iar toată energia merge... la claxon. În timp ce Moscova amenință cu „două rachete care vor lovi imediat centrele voastre nucleare: una la Washington, cealaltă la Londra ”, alții trec la fapte. Iar în pistele aeroportului Novofedorivka apar, ca prin minune, patru cratere: jumătate din Regimentul 43 Aviație de Vânătoare e fiare vechi. O fi greșit Moscova și, în loc să lanseze două rachete spre Londra și Washington, a lansat patru spre Saki?
Vorba proverbului: cine sapă groapa altuia...