Când a început să se îmbunătăţească conjunctura bursieră, începând din aprilie, aceşti miliardari au profitat mai mult decât ceilalţi. "Trebuie să recunoaştem că au curaj", a afirmat pentru "Guardian" Josef Stadler, oficial al UBS Global Family Office, departamentul care gestionează relaţiile cu clienţii cei mai bogaţi.
Curaj? Desigur, dar mai e şi ceea ce Alexandre Baradez numeşte efectul... “Tina”, altfel spus “There is no alternative” (nu există alternativă). Aceşti super-bogaţi au portofolii care trebuie investite ca să producă bani... dar unde? Obligaţiunile de stat, adică datoria suverană, aduc foarte puţin, deoarece băncile centrale emit multe cu dobândă foarte mică, pentru a strânge bani să-şi finanţeze planurile de relansare.
Imobiliarul nu este nici el prea atractiv în vreme de criză "căci cumpărătorii caută tot mai mult să cumpere în afara marilor centre urbane pentru a avea aer", aminteşte analistul IG. Centrele oraşelor, unde se găseşte imobiliarul de lux care este plasamaentul prin excelenţă al marilor averi, nu este atractiv în acest moment. "Rămân deci acţiunile", conchide Alexandre Baradez.
Înapoi?
În vreme de criză, plasamentele în acţiuni - în general considerate mai riscante - se dovedesc aproape mecanic foarte profitabile pentru cei care dispun de mijloace. "Structura mecanismelor de apărare a economiei şi de relansare a activităţii în vreme de criză favorizează companiile mari", rezumă Alexandre Baradez. Autorităţile publice vor căuta să salveze înainte de toate băncile şi grupurile mari, care au cei mai mulţi angajaţi şi a căror pondere economică este cea mai importantă. Pieţele finanicare o ştiu, ceea ce face ca atunci când băncile centrale îşi pun în mişcare politica de salvare a economiei, acţiunile acestor grupuri mari să urce cel mai repede.
Şi oamenii obişnuiţi nu-şi pot permite să profite de această pomană, căci şi când bursele sunt jos, acţiunile marilor grupuri rămân scumpe. Această tendinţă nu face decât să se accentueze în folosul celor mai bogaţi: de la criza din 2008, "deţinerea numărului de acţiuni de către particularii cei mai bogaţi nu a făcut decât să crească", aminteşte Alexandre Baradez.
Acest efect multiplicator al inegalităţilor Bursei în timpul crizei avantajează miliardarii până la un punct. "Există un risc real ca această acumulare de bogaţie într-un moment atât de sensibil să exaspereze anumite părţi ale populaţiei", recunoaşte Josef Stadler, bancher al UBS. Astăzi, ideea unei răsturnări de situaţie - social, reglementar - împotriva celor mai bogaţi pare absolut posibilă.
Dar dincolo de ipotetica revoltă populară contra ultra-bogaţilor, această creştere inedită a bogăţiei miliardarilor este mai ales o problemă democratică, crede Alexandre Baradez. În opinia lui, această tendinţă "împinge electoratul din ce în ce mai mult în braţele extremelor". Şi faptul că raportul UBS şi PwC notează că doar un miliardar din zece s-a angajat, public, să verse o parte din averea sa pentru susţinerea eforturilor de apărare a economiei nu va îmbunătăţi, desigur, imaginea lor în ochii opiniei publice.
Autor: Sébastian Seibt
Traducere: Rador
Recomandările noastre
