Asasinarea lui Boris Nemțov, una din principalele voci ale opoziției ruse, ridică bineînțeles numeroase semne de întrebare cu privire la cine stă în spatele crimei odioase, petrecute în buricul Moscovei, la doi pași de cetatea Kremlinului.
Ipotezele lansate în discuție sunt multe și o parte țin într-adevăr de scenarii hollywoodiene – de la asasinat politic ordonat de Vladimir Putin, la unul pus la cale de agenturile occidentale tocmai pentru a-l discredita pe locatarul incomod de la Kremlin, o crimă comisă de naționaliștii ruși pe fondul crizei ucrainene (Nemțov criticase implicarea rusă în acest dosar), poate de agenți zeloși ai serviciilor secrete de la Moscova, dacă nu chiar de membri ai opoziției care aveau nevoie de un martir pentru a revitaliza o mișcare muribundă.
E puțin probabil dacă nu chiar exclus ca asasinatul să fi fost comandat de la Kremlin. Ultima dorință a lui Putin era să își pună în cap opoziția și Occidentul mai mult decât a făcut-o până acum, în contextul crizei ucrainene și într-o perioadă în care ține hățurile țării și cu dinții. Cum sancțiunile economice produc deja mici trepidații în societatea rusă (sunt estimări îndrăznețe care spun că într-un an rușii vor ieși în stradă din cauza lipsurilor), băgatul bățului prin gard era o mișcare pe care niciun strateg de la Kremlin nu ar fi recomandat-o.
Totuși, Vladimir Putin ar putea răspunde la următoarea întrebare: cum se face că poate unul din cei mai monitorizați oameni din Rusia (el și Aleksei Navalnîi), care nu făcea un pas prin Moscova fără o cohortă de agenți pe urmele sale, a murit sub zidurile Kremlinului fără aparent niciun indiciu despre identitatea autorilor? Piesele elementare ale acestui puzzle complicat sugerează faptul că Nemțov însuși ar fi fost filat de ucigașii săi înainte de a fi asasinat și acest lucru nu ar fi putut scăpa unor agenți cu ochiul ager.
Este, probabil, singurul element concret din tot acest episod al morții fostului disident. Mai apare însă o ipoteză plauzibilă - presa occidentală mai face o paralelă între activitatea de opoziție a lui Nemțov, cu conotații mult mai sensibile în contextul crizei ucrainene, și propaganda tot mai dură dusă de Kremlin în aceleași împrejurări. Nemțov era unul din „trădătorii” țării, cei care contestau calitatea de victimă a Rusiei în fața tăvălugului de interese americane în estul Europei. De altfel, presa rusă de opoziție a și subliniat ieri că disidența este acum ridicată la nivel de trădare de țară grație climatului de teroare instaurat de Kremlin. În acest context, Nemțov a fost constant arătat cu degetul ca fiind unul din acești „trădători” aliați Occidentului „lacom” tocmai pentru a arăta poporului cine este dușmanul din cetate.
Numele său a apărut imediat pe lista „trădătorilor” întocmită de extrema dreaptă rusă, cea care a pus la cale marșul anti-Maidan de la Moscova acum câteva săptămâni, jurând să apere „mama Rusia” de orice amenințare închipuită venită dinspre Vest. Nemțov însuși avertiza acum ceva timp că Vladimir Putin, strâns cu ușa, cultivă și trezește în populația rusă cele mai barbare instincte, alimentând ura și dorința de răzbunare în rândurile unei societăți lipsită de beneficiile lumii libere. Și atunci de ce să mai trimiți agenții să toarne poloniu în ceai când poți obține același rezultat folosindu-te de această masă de manevră învrăjbită și reactivată tocmai când Rusia gâfâie în plan diplomatic? Ce te faci însă dacă nebunii intoxicați cu propagandă îți scapă de sub control?
Recomandările noastre
