În anul de graţie 2007, în România s-au cheltuit ilegal sub un miliard de euro din bugetul de stat. În 2008, 9,8 miliarde de euro. În 2009, suma a crescut la 9,9 miliarde. Nu avem încă datele pentru 2010.
Incredibilele constatări provin din rapoartele publice al Curţii de Conturi, instituţia oficială care ar trebui să îi fugărească pe cei care prejudiciază punga statului. Rapoartele tehnice au fost trecute la capitolul "diverse" în presă. În vreme ce subiectul zilei este "Românii au talent", vă propun să ne ocupăm de românii care au talent mai aparte, să fure şi să cheltuiască banii statului ile gal. Fiecare bănuţ astfel sifonat vine direct din buzunarul tău.
De la reînfiinţarea postrevoluţio nară în 1992, felina numită Curtea de Conturi a fost transformată dintr-o panteră periculoasă cu colţi ascuţiţi într-o pisicuţă ştirbă şi cu unghiile pilite. În vechime, exista un "colţ"destul de fioros al instituţiei, un tribunal încorporat care judeca cheltuirea banului public - a fost extras ca o măsea de minte. Apoi, fiecare cheltuitor-şef al banului public trebuia să dea socoteală, pentru legalitatea cheltuielilor sau dimensiunea fărădelegilor, măcar o dată pe an. Dacă nu îi ieşeau cifrele, era ţinut responsabil personal şi trudea cu bilanţul în mână, în pas alergător. S-a scos şi acest canin. Controlul era gheara cât de cât periculoasă ce mai rămăsese. A fost şi ea pilită serios, prin "modernizarea" legii. Felina a rămas ramolită şi ştirbă, probabil urmează să i se scoată şi ochii. O tentativă recentă a fost înlocuirea parţială a însăşi noţiunii de control cu scrierea unor panseuri literar-artistice şi opţionale botezate "opinii". Adică, instituţia opinează că Georgel e hoţ şi scrie un text de vară, însă a fost eliminat mecanismul prin care era luat vârtos de guler. Aşadar, ticăloşii care fură bani de la buget sau comit ilegalităţi pot dormi liniştiţi. În schimb, puţinii guvernanţi care înţeleg că finanţele publice pot fi puse în ordine doar cu biciul în mână ar trebui să fie îngrijoraţi.
Ştiu ce gândiţi - hoţiile ar trebui stopate de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), cea denumită de elefanţiibirocraţi "organul specializat" în materie de corupţie. Ce putere are "organul" se vede clar în raportul pe 2010, raport ce anunţă cu surle, trâmbiţe şi bătăi de tobe instrumentarea unor dosare unde prejudiciul total este de - vă ţineţi bine, nu? - 210 milioane de euro. Să constatăm, sec, diferenţa dintre hoţia constatată şi cea instrumentată (atenţie, nu câştigată în instanţă!), adică între 10,5 miliarde de euro şi 210 milioane. Mai există şi DIICOT-ul şi Parchetul pe această "felie". Însă, din munca DNA, un număr tulburător de doar 832 de români au fost condamnaţi definitiv, în perioada 2005-2010. Nu e cincinalul în patru ani şi jumătate, ci în şase. Curat avânt anticorupţie!
Serviciile secrete? Există, neîndoielnic, structuri care monitorizează cine cât fură şi în interesul cui. SRI-ul a fost relativ conştiincios în a livra DNA-ului înregistrări felurite. De la DNA însă, probatoriile şi-au găsit mai rapid calea către presă decât către instanţă. Iar linşajul mediatic nu ne curăţă de hoţi - doar puşcăria aplicată în urma unui proces corect. În plus, ascultatul cu urechea trebuie şi el făcut în mod legal.
În fine, poate vă gândiţi că soluţia poate veni din Poliţie şi Ministerul de Interne. Vă amintesc că un secretar de stat a demisionat de acolo recent în urma unui scandal cu o şpagă de 100.000 de euro, iar şeful statului a spus direct, fără anestezie: "Unde pui degetul în MAI, apar elemente de corupţie". Despre vameşii a căror muncă teoretică este să îi descopere pe hoţii -evazionişti ce să mai spun? După zeci de arestaţi cu mascaţii şi un scandal monstru, ultima propunere a fost un ex-preşedinte de la Comisia de urbanism a sectorului 6. El a fost promovat, via clubul Bamboo, la şefia vămii Bucureşti. A rezistat o zi.
Într-o ţară în care instituţiile statului sunt ciuruite, putrezite şi pervertite, hoţii pornesc în continuare cu prima şansă.
Recomandările noastre
