Robert Mueller a fost directorul FBI între 2001 și 2008, având pe conștiință o campanie de supraveghere în masă a americanilor.
Redăm mai jos în rezumat o sinteză amplă realizată de Jean-Patrick Grumberg pentru Dreuz.
Robert Mueller a preluat direcția FBI cu o săptămână înainte de atentatele de la 11 septembrie 2001. Pe 14 decembrie, el declara: „Faptul că a existat un anumit număr de persoane care au făcut cursuri în școlile de pilotaj este o informație nou, bineînțeles. Dacă am fi știut acest lucru, poate că am fi putut să-l împiedicăm.”
Trei zile mai târziu, Mueller afirma: „După știința mea, nu exista nici un semnal alarmant că acest tip de operațiuni (se vor produce) în țara noastră.”
Robert Mueller a ascuns până în luna mai a anului următor faptul că agenții FBI din Phoenix și Minneapolis preveniseră conducerea centrală în legătură cu prezența suspectă a arabilor la cursurile de pilotaj.
Analiza Comisiei Mixte de Informații din Senat și Camera Reprezentanților, a conchis că incompetența și neglijența FBI „au contribuit ca Statele Unite să devină, în realitate, o țintă ideală pentru teroriști”.
Eroarea fatală a FBI a determinat la vremea respectivă Wall Street Journal să ceară demisia lui Robert Mueller, în timp ce New York Times titra: „Congresul afirmă că erorile aruncă o umbră asupra credibilității șefului FBI”.
(A se compara cu termenii elogioși folosiți astăzi de aceste ziare și altele din presa „mainstream”.
Din cauza Patriot Act, pe care FBI-ul lui Mueller l-a cerut, a crescut exponențial – până la 50.000 pe an – numărul Scrisorilor de Securitate Națională (SSN) trimise cetățenilor, companiilor economice și ONG-urilor, în care erau informați că au fost spionați de FBI și că nu au voie să facă acest lucru public. SSN-urile au autorizat FBI să ridice documente care dezvăluiau „unde își câștigă o persoană banii, cum îi cheltuiește, cu cine trăiește, cu cine a trăit anterior, cât cheltuiește în sălile de jocuri și la pariuri, ce obiecte a pus gaj, câși bani a împrumutat, unde pleacă în vacanțe, în călătorii, ce caută și citește pe internet, cu cine vorbește la telefon, cu cine schimbă SMS-uri acasă și la muncă”. Astfel, practic cu o singură Scrisoare de Securitate Națională – ceea ce încalcă Al Patrulea Amendament, care interzice cercetările nerezonabile fără mandat.
Mueller a minimalizat numărul SSN-urilor emise de Biroul său și a begat că ar fi avut loc abuzuri, în scopul de a reînnoi Patriot Act în 2006.
În anul următor, un raport al Inspectorului General arăta că agenții FBI au emis mii de SSN-uri ilegale.
După publicarea raportului, judecătorul federal Victor Marrero denunța procesul SSN-urilor ca fiind „echivalentul legislativ al unei pătrunderi prin efracție în viața oamenilor, cu un permis pentru a încălca valorile Constituției”.
Cu ocazia unei audieri senatoriale publice în aprilie 2005, senatoarea Barbara Mikulski l-a întrebat pe Robert Mueller: „Este adevărat că NSA (Agenția de Securitate Națională) îi poate spiona pe americani?” Mueller a răspuns: „Aș spune că, în mod normal, nu este autorizată să spioneze sau să strângă informații despre cetățenii americani”. Ulterior, Edward Snowden a arătat că Mueller mințea.
Nouă luni mai târziu, New York Times dezvăluia că NSA ascultase ilegal circa 500 de persoane în același timp în interiorul Statelor Unite și a citit milioane de mesaje schimbate între americani.
Un judecător federal, Richard Leon, a calificat această strângere masivă de date ca fiind „aproape orwelliană”, adăugând: „Nu îmi pot imagina o invazie mai oarbă și mai arbitrară decât această colectare sistematică, ca și păstrarea datelor numerice personale privindu-i pe aproape toți cetățenii americani, pentru a le supune apoi cercetării și analizei fără autorizație judiciară prealabilă.”
Pe 5 iunie 2013, scurgerile de informații ale lui Edward Snowden au pus capăt acestui regim de supraveghere abuziv.
CONCLUZIE
Dacă echipa lui Mueller va găsi într-o zi dovezi că Trump a fost complice cu rușii în timpul campaniei sale electorale – ceea ce pare tot mai improbabil pe măsură ce trece timpul, o întrebare importantă a fost formulată de unul dintre ziarele cele mai agresive la adresa lui Trump: Washington Post.
„În timp ce existau, printre cei 35.000 de agenți câți numără FBI, un număr practic nelimitat de anchetatori total apolitici, neutri și mai presus de orice bănuială, de ce Mueller pare să-și fi format echipa de investigație având drept criteriu tocmai parti-pris-ul anti-Trump?
- De ce l-a recrutat pe Peter Strzok, adjunctul departamentului de contraspionaj, care a făcut și ancheta privind serverul privat de e-mail al lui Hillary Clinton și a modificat rezultatele anchetei pentru a o exonera de orice responsabilitate penală?
- De ce le-a permis unor agenți care au vărsat contribuții de 62.000 de dolari pentru Partidul Democrat și pentru Hillary Clinton să îl ancheteze tocmai pe cel care le-a învins preferata?
- De ce a luat-o în echipa sa pe avocata Jeannie Rhee, care nu doar că a făcut o donație de peste 16.000 de dolari pentru Democrați dar a și apărat Fundația Clinton într-un proces, și pe Hillary Clinton însăși în 2015, împotriva unei cereri de publicare a e-mail-urilor?
- De ce a apelat la James Quarles, avocatul care a făcut donații de 33.000 de dolari lui Obama și Clinton?
- De ce a apelat la avocata Kyle Freeny, care a apărat administrația Obama într-un proces de imigrație și a făcut donații pentru Obama și Clinton?