Originile pe care le are untul de arahide sunt dezbătute, dar se crede că aztecii din Mesoamerica și incașii din America de Sud au fost primii care au măcinat alunele prăjite pentru a le transforma într-o pastă.
Unii cred că medicul John Harvey Kellogg a inventat untul de arahide după ce a depus primul brevet în 1895, în timp ce alții cred că George A. Bayle este „părintele” untului de arahide.
Incașii și aztecii au fost două dintre primele grupuri care au măcinat alunele pentru a le transforma într-o pastă, realizând o versiune timpurie a untului de arahide. Data exactă a inventării untului de arahide este greu de stabilit, dar poporul incaș era conștient de valoarea nutritivă a arahidelor și le consuma în diverse stiluri.
Când a fost inventat untul de arahide
Chimistul canadian Marcellus Gilmore Edson a fost primul care a brevetat o pastă de arahide în 1884, care era destinată să ajute persoanele cu „probleme dentare” care se chinuiau să mestece alimentele. Este posibil ca pasta lui Edson să fi prezis, fără să vrea, viitoarele deserturi în care se va folosi untul de arahide, întrucât acesta susținea că poate fi combinat cu zahăr pentru a forma dulciuri și bomboane.
La mijlocul anilor 1890, medicul american John Harvey Kellogg a depus primul brevet pentru untul de arahide în 1895, ceea ce îl face pe acesta să fie cel care a inventat produsul. Kellogg a introdus untul de arahide ca produs alimentar sănătos pentru pacienții de la sanatoriul său, Western Health Reform Institute, și l-a împărțit cu oaspeții bogați. De asemenea, el credea că carnea era „inflamatorie din punct de vedere sexual” și că untul de arahide era o sursă de proteine mai virtuoasă. George Bayle, un om de afaceri și antreprenor din St. Louis, a fost primul care a comercializat și vândut untul de arahide ca aliment de gustare la mijlocul anilor 1890.
Cum a fost îmbunătățit produsul
Cu toate acestea, abia în secolul al XX-lea s-a născut cu adevărat untul de arahide modern și a crescut în popularitate în Statele Unite. Alți oameni au fost inspirați să îmbunătățească și să accelereze producția de unt de arahide, primele tehnici implicând adesea utilizarea unui muritor și a unui pisălog sau a unei mașini de tocat carne. John Lambert, un fost angajat al companiei Kellogg's, și-a creat propria companie pentru a dezvolta mașini de măcinat alune de putere industrială, dar Ambrose Straub a primit un brevet pentru una dintre primele mașini de măcinat unt de arahide în 1903.
Pe măsură ce untul de arahide a devenit mai popular, inventatori precum Joseph Rosefield au adăugat un proces chimic numit hidrogenare parțială, care a contribuit la creșterea stabilității și la facilitarea transportului untului de arahide în Statele Unite. Comercializarea untului de arahide în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial a dus la popularizarea sandvișurilor cu unt de arahide și jeleu. Astăzi, untul de arahide rămâne un produs de bază pentru nenumărate persoane din Statele Unite, americanii consumând aproximativ 700 de milioane de kilograme de unt de arahide pe an.
Sursa: allthatsinteresting.com