Cine a fost eminența cenușie a nazismului în Bulgaria? Cum a încercat modestul stat balcanic interbelic să reînvie mitul Bulgariei Mari?

Bulgaria a ieșit șifonată serios din Primul Război Mondial. Aliată cu Puterile Centrale, visa la Dobrogea românească, la Tracia orientală unde erau foarte mulți greci și turci, cu importantul oraș cu rădăcini antice Adrianopol/Edirne. În 1918, la un deceniu de la proclamarea independenței, Bulgaria s-a văzut în calitatea de stat învins.

Bulgaria și nazismul

În perioada interbelică, Bulgaria a fost condusă de țarul Boris al III-lea care a urcat pe tron în 1918 și a domnit până la misterioasa lui moarte din 28 august 1943, când a fost urmat de fiul său minor, Simeon II, rezultat din căsătoria cu regina Giovanna a Bulgariei, care făcea parte din casa domnitoare de Savoia a Italiei, devenită stat fascist.

Iredentismul bulgar a devenit din ce în ce mai pregant, pe fondul creșterii influenței extremismului de dreapta în Balcani. Cel mai important exponent a fost generalul Hristo Nikolov Lukov. Evident, comunismul de sorginte sovietică a avut numeroși agenți, ai Cominternului, existând o luptă subterană, căreia Lukov îi va cădea victimă.

Hristo Lukov și Bulgaria

Hristo Lukov s-a născut la 6 ianuarie 1887, la Varna. În Primul Război Mondial, Hristo Lukov a fost comandant al unui batalion de artilerie, cu gradul de maior. A fost confundat deseori cu generalul Hriso Tsonev Lukov, originar din Gabrovo care a comandat Divizia 13 Infanterie a Bulgariei.Hristo Lukov ajunge în perioada interbelică în posturi de conducerea Școlii bulgare de Ofițeri de Artilerie, conducerea Secțiunii Instrucție și Imnspecție a Statului Major General al Artileriei. A comandat și Diviziile 2, 3 Infanterie.

Perioada 1935-19138 îl găsește în fruntea Ministerului de Război de la Sofia. A inițiat legături cu Germania Nazistă, a fondat UNBL, principala forță politică pro-nazistă. În 1940, a militat pentru somarea României să cedeze Cadrilaterul, cedare făcută prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940. Hristo Lukov a ordonat deportări de evrei în lagăre, a instigat la atrocități în teritoriile grecești ocupate în 1941.

Comuniștii bulgari s-au organizat și la 13 februarie 1943, la Sofia, doi partizani Ivan Burdujiev și Violeta Yakova l-au împușcat mortal. Până la urmă, Bulgaria nu și-a atins scopul în Tracia, nu are ieșire la Marea Egee, păstrând  însă Cadrilaterul.

Posteritatea lui Lukov în Bulgaria

Hristo Lukov face obiectul unui putermic marș naționalist la Sofia, în Bulgaria, în luna februarie, luna morții sale.  Uniunea Națională Bulgară a organizat aceste marșuri în intervalul 2003-2019. În 2020, instanța supremă din Bulgaria a interzis oficial acest marș, dar sute de suporteri se adună pentru a comemora moartea sa pe 13 februarie anual.

România și Bulgaria - frontiera maritimă

După ce Hristo Lukov a preluat puterea și după ce în 1940, s-a produs preluarea Cadrilaterului, foarte mulți români de acolo au fost expluzați și mulți bulgari din România au ajuns în Bulgaria. Printre cei trimiși în România au fost foarte mulți comuniști bulgari care nu aveau nicio treabă cu etnia românească, ei având deja legături la Giurgiu, Oltenița, Constanța și în alte zone din România.

Se știe că în prezent, la Bruxelles trenează un proces de reglementare a frontierei maritime româno-bulgare în largul Cadrilaterului. Ea nu a fost luată în discuție în 1940, iar după 1945, România și Bulgaria fiind state comuniste, Moscova nu le-a permis deschiderea dosarului.

În prezent, această zonă este foarte bogată în hidrocarburi și specialiștii în drept internațional, chiar și din Bulgaria, afirmă că rectificarea frontierei româno-bulgare maritime pe principiul liniei mediane (se unesc printr-o linie imaginară cele mai avansate puncte ale țărmului românesc și bulgar, linia fiind linia care delimitează frontiera maritimă), România ar avea câștig de cauză. Guvernele de la București și Sofia încă nu au pe agendă o astfel de problemă care trenează de aproape 84 de ani.