Editura Evenimentul si Capital

Cînd auzi cu ochii și vezi cu urechile

13-10/19sever_CP-465x390
Autor: | | 15 Comentarii | 822 Vizualizari

Ești un pictor foarte bun. Știi asta. Te bucuri de recunoaștere, dar te bazezi, mai ales, pe acel instinct vanitos care spune adesea celor mari că sînt mari. Ai însă, o problemă.

Perfect contemporan cu tine, în același oraș cu tine, lucrează un altul, la fel de mare, dacă nu chiar mai mare. Ce faci? Dacă ești un artist onest, vii cu ceva nou. Te diferențiezi cumva. În pandant cu celălalt mare, își definești profilul tău. Așa a făcut Paolo Caliari, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, la Veneția. I se spunea Veronese, după locul nașterii, dar fusese cu totul adoptat de fermecătorul oraș de pe lagune.

Tițian, căci el domina imagistica momentului și locului, era în plină formă și lucra cu apetit, căci își găsise o nouă modalitate estetică. Nu-l mai interesau nici naturalismul în care valoarea picturii era dată de precizia și de realismul detaliului, nici clasicismul în care trebuia pictat idealul și nici manierismul în care ”tensiunea plastică” se realiza exclusiv prin mijloacele proprii artistului lăsînd dramatismul poveștii sau anvergura personajelor în plan secund. Tițian se orientase spre un cu totul alt stil, detașat și de desen și de plastică, în care expresivitatea vine din manevrarea genială a culorii și a ”substanței” acesteia, în care contrastul cromatic dă ritmul interior al lucrării, dominată de impresia că este populată de spectre din alte lumi. Din punctul de vedere al lui Tițian, barocul putea să vină liniștit, el pregătise ochiul oamenilor pentru explozia care va urma.

Un talent cel puțin egal cu al lui Tițian trebuia, cum ziceam, să vină cu ceva nou dacă vroia să aibă și el parte de faimă. Veronese a adus, în epoca lui Tițian, un alt spirit. Maestru al culorii de aceeași categorie cu Tițian, Veronese a decis să exprime tihna și buna dispoziție, să plaseze cotidianul liniștit în mijlocul lucrărilor cu miză mare elemente ironice, să lucreze tot timpul cu un zîmbet interior. Astfel, putem vedea în lucrările sale fel de fel de detalii simaptice: animăluțe în ipostaze caraghioase, personaje gesticulînd simpatic, dacă nu direct straniu, haine care nu se potrivesc exact personajului etc.

La Luvru, se găsește imensa lui lucrare din 1562, ”Nunta din Caana”. Imensă, înainte de orice, la propriu. Are 6,60 metri înălțime și 10 metri lungime. Este cea mai mare lucrare din întreaga colecție a marelui muzeu. Și aici Veronese face micile lui glume, dar glumind atacă una dintre cele mai profunde teme – cea a percepției. Veronese se întreabă, de fapt, dacă nu cumva percepțiile pot fi răsturnate, ajungînd, de pildă, să auzim cu ochii și să vedem cu urechile.

Marele regret al lui Nicolae Ceausescu, inainte de MOARTE! Nu a apucat: Acum ma TERMINA el

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI