Te îngrijorează o situaţie, o problemă, ba nici la muncă treburile nu merg prea bine. Totuşi, stelele îţi şoptesc să ai încredere, viitorul îţi este favorabil, vine norocul bun şi pe la tine!
Dragi lupi, padawani și hobbiți, vă spuneam că prin multele mele dosare, una caut, alta găsesc. Așa am dat peste povestea spaniolul Antonio Ruiz, pe care îl pomenim astăzi. Un om obișnuit, dar a avut și el doza lui de celebritate. Ziarele spaniole și apoi cele din toată lumea l-au numit El Loco, nebunul, dar sensul era de Păcală. Haideți să vă spun o poveste, cum am citit-o și eu din colecția ”Stars and Stripes”.
Totul a început cu un accident îngrozitor. ”Broken Arrows” adică un accident major implicând arme nucleare.
Iată faptele, cum au fost declasificate, după 50 de ani, în ziarul armatei americane. Pe 17 ianuarie 1966, ora GMT 5:10:26 de la o altitudine de 10.000 metri, pe coordonatelor aproximative ale localității spaniole Palomares, aflată pe malul Mediteranei, au căzut patru bombe atomice. Trei pe uscat și a patra în mare, la vreo patru sute de metri adâncime. Două din cele trei căzute pe uscat, au explodat, încărcătura clasică, dar nu s-a inițiat reacția nucleară. Bombele erau de tipul Mk-28, bombe atomice cu hidrogen, fiecare de 75-125 de ori mai distrugătoare decât bomba de la Hiroșima.
Ne puteți urmări și pe Google News
Accidentul s-a produs la alimentarea în aer a unui bombardier strategic B-52 cu seria 58-0256 de către un KC-135 Stratotanker un ”găzar” plin cu 40 de tone de combustibil, de kerosen. Alimentarea în aer este un procedeu dificil. S-a cam renunțat la el, se recurge numai în cazuri bine stabilite.
Bombardierul B-52 venea de peste ocean tocmai din Carolina de Nord de la baza aeriană Seymour Johnson la ordinul Strategic Air Command USAF.
Era perioada războiului rece, în care cele două blocuri militare, NATO și Tratatul de la Varșovia, se amenințau reciproc cu nimicirea nucleară. Se folosea tehnica ”dead man switch”, adică bombardierele și submarinele celor două părți primeau mereu ordinul de atac, anulat de la centru în ultima clipă. Dacă centrul nu mai exista, fiind distrus de inamici, bombardierele și submarinele dădeau o replică mortală părții averse. Anihilarea reciprocă!
Recomandările noastre
