Victoria lui Barack Obama a fost salutată practic pe toate meridianele. Chiar şi criticii Americii vor recunoaşte extraordinara capacitate a acestei ţări de a inova şi de a renaşte.
„Democraţ ia, libertatea, oportunităţile oferite şi speranţa fermă, nu potenţialul militar sau bogăţia, reprezintă adevărata forţă a Americii“ - declara preşedintele nou-ales.
Într-adevăr, Obama a trezit enorme speranţe, în primul rând în rândul tinerilor, inclusiv în străinătate. Cel de-al 44-lea preşedinte, care va depune jurământul în ianuarie, va trebui să vină urgent în întâmpinarea acestor aşteptări. Iar momentul nu e tocmai propice: criză financiară, talonată de recesiune economică, două războaie fără deznodământ previzibil.
Îndeplinirea unor promisiuni va depinde de cooperarea transatlantică. Aceasta, deşi începuse să se redreseze în ultimii ani ai mandatului Bush, nu poate deveni, brusc, pe deplin armonioasă. Rusia riscă să rămână o zonă problematică. America are nevoie de sprijinul Rusiei la ONU în chestiunea iraniană. Europa depinde excesiv de gazul rusesc.
E de remarcat că preşedintele Medvedev, care a ţinut un discurs despre „starea naţiunii“, a făcut notă discordantă. Nu l-a felicitat cu acest prilej pe Obama şi a pus pe seama politicii americane colapsul financiar şi războiul din Georgia. Şi pentru a-l testa de la bun început pe noul preşedinte, dl Medvedev a anunţat că va amplasa rachete cu rază de acţiune scurtă în enclava Kaliningrad, situată la Marea Baltică, între Polonia şi Lituania, ca ripostă la viitorul scut antirachetă american din Europa Centrală.
Ne întrebăm, desigur, dacă alegerea lui Obama ne va fi benefică. E greu de spus. Trebuie notat că democratul s-a arătat mai deschis la dialog şi mai cumpătat decât rivalul său republican. Ţările est-centraleuropene recent primite în NATO ar dori să se adopte o poziţie mai fermă faţă de Rusia. Atitudinea Berlinului îi îngrijorează. În acest sens, ca şi după război, îşi pun speranţele în SUA. Washingtonul nu va avea o politică specială faţă de România, diferită de cea faţă de restul UE. Şi dacă fostele ţări comuniste din NATO se vor simţi încurajate să fie mai colţoase faţă de Moscova decât ţările „vechii Europe“, ar trebui să tragă învăţăminte din ceea ce s-a întâmplat în Georgia.
Cu alte cuvinte, oricine ar fi preşedintele Americii, trebuie să fim realişti. Dacă Bush sau capitalismul ne-au decepţionat, avem acum ocazia să ne inspirăm din ceea ce s-a petrecut pe 4 noiembrie în SUA. Americanii au ales în funcţia supremă un concetăţean de culoare. Au păşit peste un prag care părea până deunăzi de netrecut.
CITIŢI ŞI: Rocada de la Casa Albă nu ne schimbă relaţia cu SUA
Obama, sărbătorit pe toate continentele
Felicitări condiţionate de la lideri din toată lumea
Moştenitorul lui Kennedy şi Lincoln
EDITORIALUL EVZ: Obama în România
Recomandările noastre
