La câteva zile după ce China a anunțat că trimite materiale medicale în Italia, mass-media chineză a transmis imagini cu italieni în balcoane și pe străzi care aplaudă imnul național chinez. Ziariștii de la Financial Times, care au investigat subiectul, spun, însă,  că acele videoclipuri au fost manipulate de propaganda chineză.

Nu e o întâmplare, în coaliția guvernamentală din Italia, Mișcarea Cinci Stele are un cuvânt greu de spus, Iar acest partid a fost acuzat în repetate rânduri că este pro-chinez, mai ales că fondatorul său, Beppe Grillo, a fost observat de multe ori la ambasada chineză la Roma.

Nu e, însă,  singurul politician italian din zona de stângă interesat de amplificarea relațiilor bilaterale. Și fostul premier Matteo Renzi a vizitat Beijingul pentru a ține conferințe.

Cea mai importantă componentă a ofensivei chineze în Italia este, însă, cea economică.

În urmă cu cinci ani, China National Chemical Corp a cumpărat Pirelli, o companie italiană de tradiție care este și al cincilea producător de anvelope din lume.

Un studiu publicat de KPMG înainte de acordul cu privire la Pirelli a dezvăluit că achizițiile chineze din Italia au totalizat 10 miliarde de euro în cinci ani.

Mai precis, o treime din achizițiile străine din Italia sunt chineze. Scopul este de a transforma Italia în „destinația de top a Europei pentru investițiile chinezești extrem de râvnite de toată lumea”.

Evident, e vorba de o acțiune planificată, în care tentaculele chinezești se întind și asupra altor țări. China a primit deja licență pentru a conduce cel mai mare port maritim al Greciei, portul Pireu, pe care Beijingul intenționează să îl transforme în cel mai mare port comercial din Europa. Acum, China planifică  investiții gigantice și în patru porturi italiene. Ar deveni astfel un gigant în Sudul Europei,

China a investit, de asemenea, în entități energetice strategice italiene precum Eni și Enel și grupul italian de servicii petroliere Saipem.

Iar Italia nu e în situația de a refuza. Atrasă de promisiunea unei investiții Huawei de 3 miliarde de dolari în sistemul său de telecomunicații, Roma a anunțat că nu are de gând să oprească firmele chineze să joace un rol în construirea rețelei  5G.

Interesele economice și relațiile politice strânse dintre liderii politici au făcut ca Italia să ia deschis partea Chinei la începutul crizei de sănătate.

Politicienii italieni au urmat sfatul directorului OMS și au încercat să combată așa-zisa discriminare la care erau supuși chinezii în Europa, nu potențialul pericol pentru sănătatea publică.

La Roma, președintele Italiei, Sergio Mattarella, a vizitat o școală care are un procent ridicat de elevi chinezi, Nicola Zingaretti, liderul Partidului Democrat, s-a întâlnit cu ambasadorul chinez la Roma, iar televiziunile italiene au organizat degustări de produse chinezești în direct.

Ce a urmat, se știe. SARS-Cov-2 s-a răspândit cu iuțeala fulgerului, iar numărul deceselor a explodat. Cu toate astea, opinia publică din Italia a rămas pro-chineză.

. Într-un sondaj publicat pe 17 aprilie, 50% dintre italieni consideră China drept un „prieten”, calitate pe care doar 17% dintre italieni o acordă și Statelor Unite. Și în ceea ce privește înfruntarea pentru calitatea de superputerea globală, 36 la sută dintre italieni și-ar dori o alianță cu China și numai 30 la sută o alianță cu americanii.

Italia este, de altfel, cea mai vulnerabilă țară UE la această ofensivă chineză pe diverse planuri. Este una dintre cele mai îndatorate țări din lume și are o creștere economică aproape de zero. Acum, după criza de sănătate care a lovit-o în plin,  țara va înregistra o prăbușire a PIB-ului (-9,5%) și o explozie a datoriei publice.

Chiar dacă sunt conștienți de riscuri și de planurile și ambițiile chinezilor, abandonați de UE și de Statele Unite, liderii italieni nici nu prea au de ales. Iar alte țări europene ar putea fi silite curând să apuce pe aceeași cale.

"Posibilitatea ca Europa să devină un muzeu sau un parc de distracții culturale pentru noua bogăție a globalizării nu este complet în afara problemei", spunea regretatul istoric Walter Laqueur.