China a lansat joi prima sondă în direcția planetei roșii. O lansare efectuată la câteva zile după misiunea Emiratelor Arabe Unite și cu o săptămână înaintea celei a Statelor Unite, în contextul unei curse de explorare a planetei Marte, cu iz diplomatic.
China a lansat cu succes o sondă care va călători aproximativ șapte luni pentru a ajunge pe orbita lui Marte, în februarie 2021.
Numită „Tianwen-1”, prima misiune independentă chineză a avut loc la câteva zile după lansarea primei misiuni a Emiratelor, dar mai ales cu o săptămână înaintea trimiterii către Marte a misiunii americane „Perseverance”.
În timp ce fereastra de lansare către Marte durează trei săptămâni și se încadrează, în acest an, de la mijlocul lunii iulie până la începutul lunii august, anul 2020 este marcat de angajamentul unor noi puteri în cursa de explorare a planetei Marte, în care apar mize extra-științifice, în special cele ale unei rivalități diplomatice și tehnologice între giganții americani și chinezi.
Dincolo de cercetarea științifică, China intenționează, prin „Tianwen-1”, să transmită lumii semnalul independenței și autonomiei sale.
O abordare care se reflectă și în misiunile Emiratelor, Indiei și Japoniei, deși acestea sunt foarte departe de a putea pretinde că depășesc leadership-ul NASA.
„Aceste misiuni au o vizibilitate globală mare, sunt o vitrină pentru poporul chinez”, explică Francis Rocard, șeful programelor de explorare a sistemului solar de la Centrul Național francez de Studii Spațiale (Cnes).
Cu „Tianwen-1”, China speră să plaseze o sondă pe orbita lui Marte, să depună un modul din care va ieși un vehicul robot teleghidat, pentru a analiza suprafața planetei.
Misiunea Chinei prezintă asemănări cu ceea ce a fost realizat de Opportunity (al doilea astro-mobil al misiunii Mars Exploration Rover a NASA, lansat în 2003) și ar putea permite chinezilor să își îndeplinească visul de a se distanța de americani și de europenii în descoperirea planetei Marte.
Cu toate acestea, explică Francis Rocard, „revenirea științifică nu este încă la nivelul a ceea ce se face în Statele Unite și în Europa”.
Pentru „Tianwen-1”, China s-a concentrat pe tehnologie, instrumentele sunt 100% chineze pentru a-și afirma autonomia și independența, dar gigantul asiatic mai are deocamdată pași de făcut pentru a se putea lăuda cu mari realizări.
Este cazul și pentru Emiratele Arabe Unite, a căror abordare este legată de „ o latură de vitrină, în detrimentul științei”, analizează Francis Rocard.
Dacă Statele Unite se pot lăuda cu un aspect științific foarte avansat și elaborat, țările emergente, dacă se angajează cu vigoare în această explorare a lui Marte, sunt încă departe de a fi la același nivel.
Misiunea marțiană a Emiratelor Arabe Unite - prima lor de acest fel – denumită „Hope”, este mai modestă, deoarece a implicat trimiterea unui orbitor, dar nimic pe teren marțian, spre deosebire de misiunea chineză.
Ca parte a misiunii Emiratelor, concentrată în principal pe studiul meteorologiei marțiene, orbitorul trebuie să intre pe orbită la o altitudine foarte mare pentru a atinge o poziție staționară, permițându-i să observe timp de mai multe ore evoluția fenomenelor climatice precum norii sau apariția unor posibile furtuni de praf.
În cursa observației planetei Marte, nu toate puterile s-au bucurat de același succes.
Misiunea europeană „Beagle 2”, în 2003, s-a încheiat cu un eșec, la fel ca și aterizatorului experimental „Schiaparelli”, dezvoltat de Agenția Spațială Europeană (ESA), care s-a prăbușit pe suprafața marțiană, în 2016.
În ceea ce privește India, țara a trimis primul său orbitor marțian în 2013, ca parte a misiunii „Mangalyaan”, dar de atunci a inversat ordinea priorităților sale, hotărând să trimită, la jumătatea anului acesta, un orbitor spre Venus.
Indienii au aceeași strategie ca chinezii, dar sunt mai puțin ambițioși, preferând să avanseze și să învețe pas cu pas, mai ales că nu dispun de aceleași mijloace.
Stabilindu-și hegemonia în explorarea marțiană, Statele Unite vor lansa, la 30 iulie, o misiune așteptată timp de câteva decenii de oamenii de știință.
Denumită „Perseverance”, misiunea își propune să returneze mostre preluate de pe Marte, pentru a căuta urme trecute de viață.
„Aceasta este o misiune foarte complexă, care se va întinde pe parcursul a zece ani”, a spus Francis Rocard.
Această misiune foarte complexă este rezultatul unei cooperări între NASA și ESA în care „toată lumea câștigă”, spune astrofizicianul.
În plus, ESA trebuie să lanseze roverul Pasteur anul acesta, ca parte a programului său ExoMars. Acest rover de aproximativ 250 kg, echipat cu instrumente europene și americane și capabil să foreze până la 2 metri adâncime, își propune de asemenea să caute urme de viață pe Marte (molecule organice), dar fără a returna probe.
Joi, la Wenchang, pe insula tropicală Hainan (sudul Chinei), inginerii și angajații au aplaudat după ce sonda chineză a fost lansată, agenția spațială chineză confirmând după 30 de minute reușita lansării.
Dacă misiunea oferă un prestigiu reînnoit Beijingului față de Washington, China mai are o serie de provocări de depășit pentru a spera să egaleze puterea NASA.
Începând chiar cu aterizarea primei sale misiuni pe Marte, la 56 de milioane de kilometri distanță de Terra.