În plus, tentativele Partidului Comunist de a pune în aplicare legea extrădării a generat proteste în Hong Kong, care continuă și azi. O consecință a fost repudierea cadrului de rezoluție de pace, vechi de decenii, al partidului, cu privire la războiul civil chinez, cadru cunoscut ca “One-Country, Two-Systems”. Absența unui nou cadru pentru rezolvarea pașnică a disputei dintre Partidul Comunist și Taiwan și aceste presiuni economice a explodat în 2019.

Este anul în care China a cunoscut un declin inevitabil al populației și prăbușirea firească a PIB-ului. Astăzi PIB-ul este de 6.9% și urmează să ajungă la 3% până în 2030. În plus, Partidul Comunist caută să modernizeze complet armata până în 2027, o prioritate bugetară cuprinsă în planul cincinal al partidului pentru intervalul 2021–25.

China și Rusia, la butoanele ordinii geopolitice

Pe de altă parte, Rusia rămâne un factor de agitație perseverent, care caută să slăbească ordinea geopolitică pe care o percepe ca fiind opusă intereselor sale. Încă din timpul războiului Rusia-Georgia din 2008, Rusia sub tutela lui Putin a adoptat o conduită diplomatică ăparte. Ea se referă la accelerarea capacității militare, economice și diplomatice de mare efect.

Este vorba în special de anexarea Crimeei și de intervențiile în Siria și Libia. Pe măsură ce China devine tot mai agresivă în Asia, distrage în mod potențial atenția Occidentului și deschide breșe pentru ca Rusia să-și urmeze interesele, la periferia expansiunii NATO și a SUA.

Mai mult, atât președintele XI Jinping cât și Vladimir Putin au forțat modificările legale care să le permită deținerea puterii pe viață. Este vorba de o separare de experiența post-sovietică a Rusiei, ca și de tradiția revoluției post-culturale chineze de evitare a fluctuațiilor unui cult al personalității. Toate acestea înseamnă că Statele Unite vor ști cine negociază de ceva vreme cu principalii săi rivali.

Reversul, ținând cont că dreptul de proprietate duce povara istorică a ambelor țări, este acela că Xi și Putin vor fi forțați să valideze leadership-ul lor prelungit prin livrarea unor succese militare, economice sau diplomatice.

Miza operațiunilor hibrid

Ca în orice autocrație tradițională, ambii lideri sunt expuși riscului extern. În plus, trebuie să facă față și provocărilor interne. Partidul Comunist Chinez cheltuiește cu aproape 20% mai mult pentru apărarea internă decât pentru apărarea externă. Astfel, încearcă să schimbe realitățile la nivel teritorial și maritim fără confruntare directă. Metoda folosită sunt așa-numitele operațiuni hibrid sau în zona gri.

Susținută de campanii active cu influență, de generozitate economică și prezență militară, teoria victoriei lor proclamă alienarea Statelor Unite de aliații și partenerii săi de securitate. De asemenea, teoria se referă la invalidarea influenței și accesului țării pe piață. Un alt aspect este descrierea ordinii bazate pe reguli ca ipocrită, servind exclusiv intereselor SUA. Poziția orientată spre scop a acestora înseamnă a dicta sau a realiza prin fapte obiectivele strategice economice, politice și militare anunțate.