Chimistul german Michael Braungart, un critic fervent al actualelor politici globale de mediu, explică diferenţa dintre a face mai puţin rău şi a face bine pentru mediu.

Michael Braungart, un reputat chimist german, este unul dintre rebelii ştiinţei contemporane, cunoscut atât pentru declaraţiile nonconformiste, cât şi pentru gândirea vizionară în domeniul managementului deşeurilor. În vârstă de 53 de ani, Braungart susţine că trebuie schimbată paradigma deşeurilor care, în opinia lui, trebuie percepute ca posibili nutrienţi, atât ai solului, cât şi ai producţiei tehnice.

Alături de arhitectul specializat în dezvoltare durabilă, William McDonough, Braungart a scris una dintre cele mai proaspete teorii ale ecologiei moderne, în cartea manifest "Cradle to Cradle". Cei doi susţin că industria creată de om trebuie să treacă prin anumite transformări, mai ales prin prisma designului inteligent din punct de vedere ecologic.

În 2003, când fostul preşedinte american George W. Bush i-a înmânat premiul pentru "chi mie verde", Braungart i-a atras atenţia că nu era nevoie să trimită trupe în Irak pentru a putea recurge la arme chimice, ci doar să le dea copiilor americani jucării Mattel (roboţi şi păpuşi Barbie), care conţin până la 700 de chimicale periculoase.

Ironia numită protecţia mediului

EVZ: Filosofia dv. privind deşeurile este că acestea nu trebuie văzute ca simplu gunoi, ci ca hrană pentru sol, ca materiale care reintră în biosferă sau tehnosferă. Detaliaţi această concepţie? Michael Braungart: Natura nu cunoaşte conceptul de gunoi. E vorba doar despre materiale, iar materialele pot fi re-refolosite. Distingem între două cicluri diferite. Pe de o parte, e vorba despre lucrurile care sunt consumate şi care se termină din punct de vedere fizic, chimic şi biologic, cum ar fi mâncarea, detergenţii, pantofii, şi care trebuie create pentru a reintra în ciclul biologic. Pe de altă parte e vorba despre lucrurile create ca servicii, cum ar fi maşinile de spălat sau televizoarele, care trebuie create într-o asemenea manieră încât să reintre în tehnosferă.

Explicaţi într-un interviu recent că, de fapt, maşinile de spălat ar trebui construite nu după principiul unei anumite durate de viaţă, ci după principiul unui anumit număr de spălări. Exact. Pe asta ne concentrăm acum eforturile. Practic vrem să vindem 300 de spălări, nu maşina de spălat în sine. Avantajul este că aşa poţi folosi cele mai bune materiale, nu materiale proaste şi chimice cum se folosesc acum. Iar odată ce se epuizează ciclul de spălări, aceste materiale reintră în tehnosferă şi sunt refolosite.

Spre exemplu, în Germania se vinde acum un tip de fereastră pe acest principiu şi de fapt nu cumperi fereastra, ci folosirea acesteia. Şi asta pentru că nu poţi construi o fereastră eficientă e nergetic fără materiale toxice în ea, dar acestea sunt toxice doar când ajung în mediul înconjurător. Dar dacă ajung în tehnosferă, pot fi refolosite continuu. Practic, nu mai vindem ferestre, ci vindem 25 de ani de folosinţă a lor. Aşa că putem folosi materiale mai bune şi mai frumoase, pentru că nu mai există presiunea preţului mic care impunea folosirea de materiale ieftine şi foarte toxice.

Dv. spuneţi că principiul de a face mai puţin rău, foarte exploatat la nivel global astăzi, în loc de cel de corect de a face bine, este ca şi cum un părinte ar spune că îşi bate copilul de trei ori, ceea ce e mai bine decât să îl bată de cinci ori. Da, oamenii spun: protejaţi mediul, produceţi mai puţin gunoi sau economisiţi apa. Dar ceea ce trebuie să înţelegem cu toţii este că nu protejezi mediul atunci când distrugi mai puţin. Pur şi simplu doar distrugi mai puţin.

Dacă aţi face un top al celor mai rele lucruri pe care omenirea le-a făcut asupra mediului în ultimele decenii, care ar fi acestea? Drama adevărată este că, din cauza dezastrelor de mediu, de la Cernobîl încoace, pierdem generaţii valoroase de oameni de ştiinţă. Cum ai mai putea studia chimia şi fizica după Cernobîl sau după seismul din Japonia? Problema este că pierdem oameni foarte buni. Mai ales că, din pricina vinei care cade pe umerii ştiinţei, nu mai poţi fi creativ în cercetare. Un alt lucru rău este că găsim 2.500 de substanţe chimice, toxice, în laptele matern. De 24 de ani analizăm mostre de lapte matern şi n-am mai găsit nici măcar o mostră curată. Astfel, încă din primele zile de viaţă, un copil este expus chimicalelor.

REGRET

"Când vine vorba despre mediu, suntem la nivelul zero"

Ne confruntăm cu o ideologie globală a lui "să facem mai puţin rău"? Cât de toxică este? Da, cu siguranţă. Partea ironică este că o numim "protecţia mediului". Dar vă atrag atenţia că a face mai puţin rău nu este echivalent cu a face bine. Trebuie să ne gândim la a face bine, nu mai puţin rău. Şi nu vi se pare ironic faptul că vrem o economie bună, vrem să fim cetăţeni buni, dar când vine vorba despre mediu, suntem la nivelul zero? Dar suntem mult prea mulţi ca să putem tolera acest nivel zero. Trebuie să înţelegem că este nevoie să avem un impact benefic asupra celorlalte specii din natură şi să nu mai poluăm planeta. Din contră, trebuie să o hrănim.

Şi atunci cum putem şti care este lucrul bun de făcut? Există diverse modalităţi prin care oamenii pot fi controlaţi să fie mai puţin răi, iar intimidarea, ameninţarea, controlul sunt printre primele. Dar sunt şi milioane de căi prin care oamenii pot fi sprijiniţi să fie buni. Noi ştim asta. De aceea, unul dintre principiile-cheie ale conceptului "craddle to craddle" este sărbătorirea diversităţii. Spre exemplu, noi am lucrat intens cu mari companii de construcţii cărora le-am arătat ce habitate au generat pentru specii prin anumite proiecte.

Se pot face stâlpi de poduri care să fie buni pentru biodiversitate, cum ar fi recifurile artificiale. Şi sunt multe alte lucruri care pot fi făcute. Nu trebuie decât să ne uităm în natură. Copacul nu este mai puţin rău. Ci este bun, deoarece curăţă aerul, produce oxigen. Dacă gândim din această perspectivă vedem cum putem construi clădirile viitorului, clădiri care să cureţe apa şi aerul, asemenea copacilor. Mai ales că un copac generează viaţă pentru alte 200 de specii pe puţin. Şi atunci de ce să fim mai puţin răi când putem fi buni? Şi atunci de ce să fim mai puţin inteligenţi decât copacii? Nu cred că a vorbit cineva vreodată despre problema suprapopulării cu copaci (râde).

CURRICULUM VITAE

Braungart, rebelul din chimie

• Născut în 1958, Michael Braungart este un reputat chimist german care militează pentru conceptul de "amprentă ecologică" a omului asupra mediului prin modificarea proceselor industriale şi regândirea ciclurilor tehnice.
• A lucrat la Greenpeace în anii ’80, fiind printre cei care au pus bazele diviziei de cercetare chimică din cadrul organizaţiei. Braungart este atât profesor de ingineria proceselor la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Suderburg, Saxonia Inferioară, cât şi şeful catedrei "Cradle to Cradle" de la Universitatea Erasmus din Rotterdam.
• În 1987, Michael Braungart a pus bazele EPEA, un institut de cercetare unde se caută soluţii pentru a pune în aplicare filosofia "cradle to cradle" în designul produselor.
• Astăzi Braungart este una dintre cele mai temute voci la Bruxelles, mai ales că opiniile sale sunt, în general, contra curentului european.
• Îi place să se descrie ca un chimist incomod şi consideră că rolul oamenilor de ştiinţă astăzi este să reinventeze utilitatea şi eficienţa lucrurilor de care ne servim în viaţa de zi cu zi.