Charles Darwin este cunoscut drept părintele teoriei evoluției. El a avut o contribuție esențială în înțelegerea biodiversității și a modului în care speciile se transformă de-a lungul timpului. Publicarea lucrării sale revoluționare, „Originea speciilor” în 1859, a transformat fundamental biologia. Lucrarea sa a schimbat pentru totdeauna percepția noastră asupra naturii. În ciuda faptului că a deschis o nouă eră în știință, teoria lui Darwin conținea erori, inevitabile la acea vreme.
Viața și contribuțiile lui Charles Darwin
Născut în 1809 în Anglia, Charles Darwin a crescut într-o familie de medici și oameni de știință. Acest mediu l-a încurajat de mic să exploreze și să înțeleagă lumea din jurul său. Studiile sale l-au condus către geologie și biologie. Celebra călătorie pe nava HMS Beagle i-a oferit oportunitatea de a aduna date esențiale pentru formularea teoriei sale. În timpul expediției de cinci ani, a observat diversitatea formelor de viață din diferite regiuni și adaptările lor la mediu. Această experiență i-a schimbat viziunea asupra naturii și a declanșat procesul de elaborare a teoriei evoluției prin selecție naturală.
Principala descoperire a lui Darwin a fost ideea că speciile evoluează printr-un proces de selecție naturală. Prin aceasta, indivizii cu trăsături avantajoase supraviețuiesc și se reproduc, transmițând aceste trăsături următoarelor generații. Ipoteza a reprezentat o soluție radicală la întrebările despre originea și diversitatea vieții, subminând credința dominantă că speciile sunt fixe și neschimbătoare.
Prin publicarea lucrării sale „Originea speciilor”, Charles Darwin a provocat o revoluție în biologie. Aceasta a fost prima teorie care explica cum speciile pot evolua de-a lungul timpului fără intervenție divină. Deși respinsă inițial de mulți, teoria lui Darwin a câștigat treptat adepți și a pus bazele biologiei modernă. Ea a deschis calea pentru descoperiri viitoare și pentru dezvoltarea geneticii.
Pământul. Sursa foto: Freepik.com
Darwin s-a înșelat în ceea ce privește vârsta Pământului
O bună parte din teoria sa cu privire la evoluție este corectă, dar a făcut și unele greșeli. Una dintre cele mai importante greșeli ale lui Darwin a fost legată de estimarea vârstei Pământului. Darwin a susținut că Pământul ar avea câteva sute de milioane de ani. El s-a bazat pe datele geologice disponibile la acea vreme și nu avea instrumente moderne de măsurare pentru a confirma această teorie. Credea că o astfel de perioadă ar fi suficientă pentru a explica evoluția complexă a speciilor prin selecție naturală.
Oamenii de știință precum fizicianul William Thomson (Lord Kelvin) au contestat această ipoteză. Acesta sugera că Pământul ar avea o vârstă de aproximativ 20 de milioane de ani. El a arătat că Pământul pierde căldură prin conducție termică și că, prin urmare, procesele geologice s-ar fi putut schimba de-a lungul timpului. Thomson a tras concluzia că această răcire indica existența unei limite superioare a vârstei Pământului. Totuși, nici Charles Darwin, nici contemporanii săi nu dispuneau de tehnologia necesară pentru a determina cu exactitate vârsta Pământului. Abia în secolul XX, prin metode radiometrice, s-a demonstrat că Pământul are o vechime de aproximativ 4,5 miliarde de ani.
Această eroare a lui Darwin a fost cauzată, de fapt, de lipsa cunoștințelor geologice și fizice detaliate. Vârsta corectă a Pământului a adus o înțelegere profundă a evoluției. Ea a demonstrate că procesele de schimbare biologică și diversificare au avut într-adevăr timpul necesar pentru a produce complexitatea vieții pe care o vedem astăzi.
Charles Darwin. Sursa foto: NTB, Science Photo Library/Creative Commons
Înțelegerea mecanismului de variație, o altă eroare a lui Charles Darwin
O altă eroare importantă a lui Darwin se referă la mecanismele de variație între indivizi, esențiale în procesul de evoluție. În absența cunoștințelor despre genetică, naturalistul nu a putut explica modul în care caracteristicile sunt moștenite sau de ce apar variații între indivizii unei specii. El a sugerat o teorie numită „pangenesis”. Potrivit acesteia, celulele emit „gemule” care se combină pentru a forma trăsăturile noilor generații, dar această ipoteză s-a dovedit incorectă.
În anii 1900, odată cu redescoperirea lucrărilor lui Gregor Mendel despre ereditate, s-a dovedit că mecanismele genetice de transmitere a trăsăturilor sunt mult mai complexe și mai precise decât credea Charles Darwin. Genele sunt unitățile esențiale ale moștenirii, și nu „gemulele” ipotetice. Variația rezultată din mutații genetice și recombinare sunt procese complet care erau necunoscute la vremea lui Darwin. El nu a înțeles corect mecanismele moștenirii genetice, totuși esența teoriei selecției naturale rămâne validă și a fost îmbunătățită prin incorporarea descoperirilor din genetică și biologie moleculară.
În ciuda acestor erori, contribuția lui Darwin la știință este incontestabilă. Greșelile sale sunt explicabile prin limitările tehnologice și cunoștințele incomplete din secolul XIX. Totuși, teoriile sale au deschis calea pentru noi cercetări și descoperiri. De-a lungul decadelor, teoria evoluției a fost rafinată, iar principiile lui Darwin au fost integrate în noua sinteză evoluționistă. Aceasta combină selecția naturală cu genetică, biologie moleculară și paleontologie. Greșelile lui Darwin nu trebuie privite ca eșecuri, ci ca pași inevitabili în evoluția gândirii științifice, potrivit National Geographic.