În Scoția, în confruntarea dintre rivalele din Glasgow, Celtic și Rangers, a rămas, în continuare, disputa chiar de la începuturile sale, pe plan religios și politic. În 1888, cele două cluburi legendare s-au întâlnit pentru prima dată în duelul care și-a căpătat rapid denumirea de „The Old Firm”. Înființată în 1888 de un preot catolic, Celtic era formată din emigranți irlandezi, fugiți din țara de baștină după Marea Foamete (1845-1849), formația avea ca scop integrarea cât mai ușoară în comunitatea din Glasgow. În scurt timp, Celtic a devenit și o forță pe plan politic, în Scoția deja protestantă. Acest club reprezintă și în zilele noastre un simbol al naționalismului irlandez, iar logo-ul de pe tricouri este o descriere perfectă: trifoi cu patru foi și culorile alb-verde.

Clasa muncitoare s-a orientat către Rangers

De partea cealaltă, Rangers s-a născut în 1872, dar rivalitatea dintre cele două grupări a luat naștere abia în 1902, în timpul meciului dintre Scoția și Anglia, disputat pe arena „Ibrox”, terenul lui Rangers. Atunci, o mare parte din tribună s-a prăbușit, iar 25 de oameni șiau pierdut viața. Ca urmare, Rangers a fost obligată să-și refacă stadionul, dar, din lipsă de bani, a fost nevoită să vândă câțiva jucători la rivala din Glasgow, și, astfel, s-a născut rivalitatea sportivă.

Ura s-a extins și la nivel religios, dar și politic. În 1912, compania „Harlan and Wolff”, care s-a ocupat și de construcția celebrului Titanic, avea sediul în partea de vest a Glasgow-ului. Culmea, deși compania era irlandeză, aceasta angaja numai muncitori anti-catolici. Astfel, angajații s-au orientat rapid către iubirea față de Rangers. Așa s-a conturat imaginea lui Rangers, ca un simbol puternic al Scoției și al Unionismului Britanic, mai ales că devenise echipa reprezentantă a luptei împotriva imigranților și a catolicismului irlandez, simbolizat de faima lui Celtic. În anii Marelui Război (Primul Război Mondial), clubul a decis să nu primească în lot niciun jucător catolic. Ura religioasă a fost simțită puternic din 1920 până în 1989, la Rangers. A fost anul în care managerul de atunci al lui Rangers, Graeme Souness, a legitimat un fost jucător catolic de-al lui Celtic, Mo Johnston. „Mam căsătorit cu o catolică, mă întorc în fiecare zi acasă la o catolică. De ce nu aș putea să și lucrez cu un catolic?”, a fost argumentul lui Souness.

Vremurile au schimbat strategia

Mulți dintre „The Gers” și-au dat foc la abonamente, iar fanii lui Celtic l-au considerat trădător pe Mo Johnston, deoarece credeau că, de la Nantes, va reveni printre „alb-verzi”. Celtic-Rangers a rămas unul dintre cele mai violente derby-uri din lume, dar motivul religios din această rivalitate a scăzut considerabil, datorită deselor căsătorii mixte din Glasgow, iar tinerii nu mai sunt atrași atât de mult de religie. În concluzie, rivalitatea dintre cele două echipe se diferențiază prin elemente precum: cel religios (Protesant vs. Catolic), cel de identitate națională (Scoțieni nativi britanici vs. Scoțieni Irlandezi), cel politic (Conservatorism vs. Socialism) și cel legat de separatismul Irlandei de Nord (Loialiști vs. Republicani).

 

Rangers are cu patru titluri mai mult

În niciun alt campionat din Europa nu mai există două echipe care să fi monopolizat competiția internă așa cum au facut-o Celtic și Rangers în Scoția. Primul club are în vitrină 50 de titluri, 38 de Cupe și 18 Cupe ale Ligii. Cel de-al doilea a adunat 54 de titluri, 33 de Cupe și 27 de Cupe ale Ligii. Celtic și Rangers s-au aflat față în față de 415 ori. Catolicii s-au impus de 160 de ori, protestanții au câștigat 156 de meciuri, iar 99 de confruntări s-au încheiat nedecis. Cele două formații au strălucit și pe plan continental. Celtic a cucerit Cupa Campionilor Europeni în 1967 și a jucat finala aceleiași competiții în 1970. În 2003, „verzii” au pierdut finala UEFA (2-3 cu FC Porto). Rangers a ridicat trofeul Cupei Cupelor, în 1972, și cel al Cupercupei Europei, în același an. În 2008, „albalbaștrii” au disputat finala Cupei UEFA (0-2 cu Zenit).