Cele patru cuvinte care au îndepărtat glazura de ciocolată de pe fața lui Trump
- Adrian Pătrușcă
- 12 ianuarie 2020, 08:00
Mar-a-Lago, 6 aprilie 2017. Donald Trump îl primește pe Xi Jinping în luxoasa sa reședință din Florida. Lumea întreagă așteaptă cu sufletul la gură prima întâlnire dintre cei doi coloși.
Trump, instalat de numai două luni și jumătate la Casa Albă, lăsase să se înțeleagă că nu Rusia, ci China este marele rival mondial al Statelor Unite.
Amfitrionii Donald și Melania își pun la bătaie tot șarmul și atenția pentru a le asigura oaspeților o primire cât mai plăcută.
„Stăteam la masă, a povestit Trump la Fox. Terminasem cina. Ni se servise desertul. Cea mai grozavă prăjitură de ciocolată pe care ați văzut-o vreodată. Iar președintele Xi o savura.
„Și atunci am primit un mesaj de la generali că navele sunt pregătite și încărcate. Ce ordonați să facem? Și am luat decizia să o facem. Așa că rachetele porniseră.”
Cincizeci și nouă de rachete de croazieră americane Tomahawk au lovit o bază militară în Siria, ca răspuns la un atac cu arme chimice al regimului de la Damasc, soldat cu zeci de civili morți.
Siria și Bashar Al-Assad nu sunt aliații direcți ai Chinei, dar sunt aliați cu aliații săi: Rusia și Iranul. Dincolo de sclipiciul primirii și zâmbetele mieroase, atacul, ordonat chiar în timpul vizitei, era un afront direct la adresa oaspetelui.
„Și zic: «Dle Președinte, să vă spun ceva... Tocmai am lansat 59 de rachete, care se îndreaptă spre Siria, și doream să știți asta.»
„Nu voiam să plece acasă... și apoi să i se spună: «Știți, tipul cu care tocmai ați luat cina, a atacat Siria».
„El își mânca prăjitura și tăcea.”
Mar-a-Lago, 2 ianuarie 2020. Donald Trump și alți câțiva prieteni politicieni stau la masă. După o ruladă cu carne, este adus desertul – înghețată – când un telefon de la Pentagon îl înștiințează pe președinte că generalul iranian Qassim Soleimani, șeful temutelor brigăzi Al-Quds, a fost lichidat de o dronă americană. Trump își termină înghețata, după care merge să se fotografieze alături de un steag american și postează imaginea pe internet.
„Trump nu iubește războiul”, declara recent ziaristul american Bill O’Reilly, care îl cunoaște bine și cu care a stat mult de vorbă pentru cartea sa, United States of Trump.
„Detesta războiul din Irak. Nu îi place ce se petrece în Afganistan. Războiul este împotriva sistemului său de credințe, moral și comercial. Știe că este dăunător pentru afaceri. Războiul este dăunător pentru America. Nu vrea așa ceva.”
Donald Trump face politică așa cum făcea afaceri. Cu biciul într-o mână și cu zăhărelul în cealaltă. Ploaia de rachete din aprilie 2017 – dimpreună cu toată mizanscena pe care Trump o adoră – îl viza în primul rând pe Xi Jinping, și abia în al doilea rând pe Assad.
Cu prăjitura într-o mână și cu Tomahawkul în cealaltă, Trump i-a dat de ales lui Xi. Refuzul acestuia de a accepta o relație economică echitabilă între China și SUA și de a pune capăt furtului de tehnologie a dus la războiul comercial declanșat peste câteva luni de Trump. Un război pe care America, în ciuda corului de Cassandre din țară și din lume, este pe cale să-l câștige.