Dosarul “10 August” a născut patimi în rândul românilor, atât din țară cât și de peste hotare. Nu am să intru în amănunte deoarece s-a vorbit foarte mult pe tema celor întâmplate atunci. Unii spun că a fost o tentativă de lovitură de stat, alții că a fost o manevră de consolidare a “regimului” Dragnea.

Dosarul 10 august. Unii spun că au fost acolo ca să apere statul de drept, alții că tocmai asta s-a încercat, discreditarea statului de drept. Finalul îl cunoaște toată lumea. Jandarmii au intrat în forță peste manifestanții din Piața Victoriei și au bătut la ei ca la fasole. Unii zic că printre protestatari au fost infiltrați provocatori de meserie. Aceia nu au fost bătuți. În rest, toți ceilalți care au ieșit în calea jandarmilor, au fost bătuți fără milă.

Printre cei bătuți au fost și oameni care s-au retras din timp din zona fierbinte, atunci când au văzut că acolo se întâmplă lucruri necurate. Sunt cei care au rămas la muzeul Antipa sau și mai departe, în fața turnului BRD. Au rămas să discute, în grupuri pașnice, având printre ei multe femei și copii. Când s-a lăsat întunericul, au fost atacați de jandarmi, bătuți, gazați și scuipați de oamenii în uniformă.

Aceștia, victime ale brutalității jandarmilor, s-au constituit parte civilă în dosarul “10 August” și au continuat să se lupte cu sistemul și după ce judecătorii Tribunalului București au decis clasarea cauzei. Unul dintre dosarele născute după clasarea dosarului “10 August”, având ca obiect plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmării penale sau de netrimitere în judecată, este și cel la care am asistat vineri, dosarul 13784/3/2021.

Soții Tocană au fost tocați de jandarmi

În dosarul 13784/3/2021, aflat pe rolul Secției Penale a Tribunalului București, petenții sunt soții Tocană, Ana Maria și Costel. Nume parcă predestinat. În seara de 10 august 2018 au fost bătuți tocană, cum se zice, de jandarmi. Erau în fața turnului BRD, într-un grup de oameni liniștiti. Unele dintre femei aveau și copiii cu ele. La momentul acela, când șefii jandarmilor au dat ordinul de evacuare a Piața Victoriei, grupul a fost surprins de ofensiva “țestoaselor”.

Pe scurt, Costel Tocană a fost trântit la pământ și bătut cu bestialitate de mai mulți jandarmi. Soția lui a sărit să-l apere. A strigat la jandarmi să-l lase că-l omoară. Unul dintre jandarmi și-a ridicat vizeta și a scuipat-o. Apoi i-a pulverizat gaz în față, de la o jumătate de metru. Cei doi au ajuns la spital. Costel a avut 7 copci la cap. Imaginea cu cei doi a fost pe prima pagină a ziarelor și momentul, surprins de camerele de filmat, au  deschis buletinele de știri de la acea vreme.

Intimații din dosar sunt foștii șefi ai Jandarmeriei Române, coloneii în rezervă Ionuț Sindile și Sebastian Cucoș, fostul șef al Jandarmeriei București și coordonator în teren al acțiunii din 10 August, maiorul în rezervă Laurențiu Cazan și fostul Secretar de Stat din MAI, comisar șef de poliție Dan Mihai Chirică. Aceștia sunt acuzați de către victimele jandarmilor că ar fi coordonat și ordonat măcelul împotriva lor.

S-a schimbat judecătorul

Mă așteptam ca la ora la care a fost programată ședința, ora 9, sala să fie plină de jurnaliști și alte persoane interesate. Nu a fost așa. De fapt sala 239 a fost plină, însă de participanții la alte dosare. Le-am văzut pe Ana Maria Pătru și avocata acesteia, Eliza Ene Corbeanu. Au avut termen în dosarul cu mita de 600 de mii de euro și ceasurile de lux, dar despre acest subiect voi relata într-un alt articol. Dosarele s-au dus unul după altul, cu soluțiile lor date de judecător. Amânări, termene, rămânere în pronunțare. Multe vociferări în sală, multe nemulțumiri.

Judecătorul era nou la Tribunal  și încă nu era familiarizat cu cauzele vechi, aflate pe rol de mai mult timp. Din câte am înțeles, fostul președinte al Completului de Fond  numărul 8 fusese avansat, iar în locul lui a venit un judecător de la una dintre judecătoriile de sector. Pentru că toate dosarele au fost programate la ora 9, avocații din sală erau cei mai revoltați. Putea să dureze și mai multe ore până să le vină rândul și lipsa de organizare îi enervase. Uzual, dosarele sunt programate în intervale orare, în funcție de complexitate sau de parchetul care reprezintă Ministerul Public, dar acum fuseseră toate anunțate cu ora 9.

Cei care fac ca tine ajung clienții doamnei procuror

Pe la ora 10.30, a început noua ședință de judecată cu procuror de ședință de la DIICOT. În sală mai eram câțiva. Patru copii, despre care am aflat că erau studenți la drept și câțiva avocați. Înainte să ia dosarul pe care îl așteptam, judecătorul a mai avut un caz. Un băiețel după cum arăta, blonduț, cam durduliu și foarte speriat. Judecat pentru activități asimilate terorismului. Mi-au atras atenția spusele avocatului. Cerea clemență pentru clientul său.

De la începutul urmăririi penale și până acum, băiatul care comisese, probabil, infracțiuni cibernetice, ajunsese student în anul doi la Universitatea Națională de Apărare “Carol I’ și era ceva șef de an. Judecătorul l-a privit părintește. I-a spus că cei mai mulți care fac ce a făcut el sunt clienții doamnei procuror și stau în boxa condamnaților, nu în sală. Procuroarea DIICOT a susținut și ea, în ton cu avocatul, achitarea inculpatului, pe motiv că merită o nouă șansă. Judecătorul a zâmbit și a spus că rămâne în pronunțare. Nu am verificat pe portal dar cred că l-a achitat, așa părea Onorata instanță, după ton și atitudine.

Apelanții și avocatul acestora au lipsit

Când s-a făcut apelul părților, în sală rămăseserăm câțiva. Grefiera, o doamnă brunetă, creață și tunsă scurt, a cărei vârstă nu am putut-o intui pentru că purta mască, de fapt doar ea și procuroarea mai purtau mască, a citit dosarul și părțile. O voce puternică și foarte clară, spre deosebire de alți grefieri care turuie vorbe doar de ei înțelese. Apelanții, victimele jandarmilor, nu au fost prezenți. Nici avocatul acestora.

Pentru doi dintre intimați a răspuns avocatul ales. O tânără avocată, Mihaela Simina care încă apare stagiară pe unele site-uri de specialitate, chiar dacă, am înțeles, că a rămas titular la Baroul București. Avocata i-a reprezentat pe cei doi colonei, Șindile și Cucoș. Maiorul Cazan, cunoscut în timpul evenimentelor din 10 august ca fiind indicativul  “Leul 123” și fostul secretar de stat din MAI Dan Mihai Chirică, nu au fost în sală și nu au avut avocat care să-i reprezinte.

Studenții au venit la proces

Judecătorul Cristian Bălan abia a intrat în dosar. A avansat la Tribunalul București de la Judecătoria sectorului 4. Este tânăr, în jur de 34 de ani, dar titrat în drept. Am citit despre el că este și cadru didactic, predă dreptul penal. La un moment dat, la un alt dosar de mai devreme, a recunoscut un avocat care este doctorand acolo unde predă el și a vrut să facă cerere de abținere, dar procurorul de caz și părțile nu au fost de acord. Mi-a plăcut de el, de felul degajat în care conduce ședințele. Îi place să dialogheze cu sala și generează o stare de relaxare în rândul justițiabililor, indiferent cum ar fi aceștia, inculpați sau intimați sau părți vătămate.

“Este o problemă ce trenează de foarte mult timp în acest dosar. Speram să vină măcar avocatul patentului ca să o lămurim”, și-a început judecătorul Bălan analiza.  Grefiera, doamna creață cu voce puternică, a mers în camera din spate ca să o sune pe avocata apelanților. O auzeam cum discută cu aceasta. În timp ce grefiera vorbea la telefon, judecătorul Bălan s-a întreținut cu sala. A întrebat cine este de la presă. Aflase că este cineva, adică eu, de la grefieră, atunci când m-am interesat despre dosar. I-am spus că eu sunt și am schimbat câteva replici amicale despre interesul față de dosar.

A conversat. Și cu cei patru studenți la drept de la Titu Maiorescu care veniseră să asiste la ședințele de judecată.  “Deci ce v-a plăcut mai mult? Apărarea, acuzarea?”, a i-a întrebat el pe studenți. “Ne-a plăcut totul”, s-au nechezat copiii. “Dar inculpatul v-a plăcut?”, i-a mai întrebat el, cu referire la un arestat care fusese în boxă și ale cărui răspunsuri la întrebările instanței provocaseră râsete în sală.  Între timp a revenit grefiera  și a confirmat că avocata știa despre ședința de azi. “A știut dar nu a vrut să vină?!”, a  întrebat, retoric, președintele. După care a continuat ședința.

Sub sancțiunea amenzii și sub supravegherea presei

“Rămâne o problemă care trebuie clarificată. Ce atacă petenții? Când se atacă o ordonanță, nu se atacă ordonanța procurorului șef de respingere a redeschiderii urmăririi penale, ci se atacă ordonanța inițială de clasare  dată  de DIICOT. Ne interesează dacă atacă dispozițiile de clasare cu privire la toate infracțiunile  ca să știm dacă punem în discuție excepția de necompetență materială a Tribunalului sau atacă anumite soluții, caz în care ne punem problema dacă ar fi incidentă excepția de necompetență materială a Tribunalului. Nu putem merge mai departe până nu știm ce atacă petenții”, a explicat judecătorul.

Apoi a dictat grefierei pentru a fi cuprins în încheierea de ședință:” Propun să-i re-cităm, cu mențiunea de a preciza sub sancțiunea amenzii , cu celeritate și sub supravegherea presei, ce anume atacă, toate infracțiunile pentru care s-a dispus clasarea sau atacă anumite aspecte din dispoziția de clasare, pentru anumite infracțiuni sau anumiți suspecți.”

“Și la care ordonanță se referă, că ei fac referire doar la a doua”, intervine grefiera. “Pe noi nu ne interesează la ce fac ei vorbire deocamdată.”, o corectează judecătorul Bălan.

“Și facem acolo o mențiune: răspunsul trebuie să fie dat la aceste obiective independent de motivele care stau la baza plângerii.”, a concluzionat președintele instanței. “E bine așa?!” a mai întrebat el în glumă, după care a anunțat că ne revedem pe 27 mai, la următorul termen. Când ieșeam din sală, grefiera a strigat la avocata jandarmilor “ Deci, doamna avocat, să fiți prezentă la începutul ședinței, la ora 9, da?!

Apelanții vor redeschiderea dosarului și pedepsirea vinovaților

În încercare de a înțelege care este treaba cu acest dosar, am încercat să identific petenții. Am găsit-o pe Ana Maria Tocană, din întâmplare, după nume, pe FB. I-am scris și mi-a răspuns, apoi mi-a lăsat numărul de telefon și am sunat-o. Mi-a spus că ea și soțul ei sunt reprezentați de avocata Lucia Crăciuneanu din Sibiu. Mi-a mai spus că avocata nu a fost la termen deoarece a solicitat acces la dosarul principal, 18/P/2018, din care trebuie să scoată niște declarații necesare în această cauză, însă încă nu a primit  încă aprobarea.

Apoi mi-a povestit câteva dintre momentele din seara zile de 10 august, despre care am relatat în deschiderea acestui text. Mi-a povestit  cum că un prieten de-al lor din jandarmerie i-a sunat în acea zi, pe la 18.30 și le-a spus să plece din piață că o să iasă rău. Ceea ce, pentru ei ca victime, confirmă că a fost premeditat atacul brutal al jandarmilor împotriva demonstranților.

Am vorbit cu ea și cu soțul ei, Costel. Mi-au povestit cum au fost bătuți, scuipați și gazați de jandarmi. “Am cerut să se redeschidă dosarul “10 August” și toți vinovații să fie pedepsiți”, mi-au spus cei doi. A rămas să ne vedem și să ne cunoaștem personal la termenul următor, pe 27 mai. Un lucru mi-a rămas neclar. Dacă jandarmii ăia care au lovit și scuipat efectiv oamenii de la miting sunt cunoscuți, de ce nu apar și ei în fața procurorilor și a judecătorilor.