Ceaușescu și renegarea „ilegalității”. De ce voia Ceaușescu să arate că mișcarea comunistă a început cu el?

Ceaușescu și renegarea „ilegalității”. De ce voia Ceaușescu să arate că mișcarea comunistă a început cu el?

Nicolae Ceaușescu a fost parte a mișcării ilegaliste din 1933, deci de când avea 15 ani. Apropierea de grupul lui Dej, în lungul său periplu prin închisori, a făcut din Ceaușescu un activist în formare. Nu strălucea la cultură. Era relativ alfabetizat, dar avea o inteligență nativă. o memorie fotografică și auditivă. Reținea repede, mai ales că se enerva repede.

Ceaușescu bătut de moarte în închisoare?

Mulți istorici și biografi comuniști, mulți lideri ai nomenklaturii comuniste care au scris memoriile au relatat diverse aspecte despre Ceaușescu în ilegalitate. Mulți din garda lui Dej pe care i-a tras pe linie moartă după 1965 sau după 1974 au lansat multe povești despre el. Au spus că a fost atât de supărat că a luat bătaie la șah în celulă, deși ceruse să joace cu cel mai bun. Deși abia știa mișcările de bază, încât l-a ținut minte pe acel ilegalist închis și când a ajuns puternic în partid l-a barat de peste tot.

S-a mai spus despre el că ar fi făcut obiectul unei anchete disciplinare, pe motiv de homosexualitate. Fiind „corupt” de un deținut ilegalist evreu. Care ulterior va fi total îndepărtat din partid. Plus că s-a afirmat și faptul că toți ilegaliștii care au amintit episodul către cunoscuți au cam sfârșit-o misterios.

Cea mai cunoscută „legendă carcerală” (corespondentul „urbanei”) este că toți deținuții politici obișnuiau să adune din rația lor o cotă de mâncare. Care se strica mai greu pentru cei slăbiți de interogatorii, muncă sau bătăi. Ceaușescu, pus să fie un fel de „bancă”, ar fi înfulecat surplusul. Și ar fi luat o bătaie soră cu moartea, care l-ar fi făcut rârâit și bâlbâit.

Despre Dej s-a spus că ar fi agresat un legionar (la Târgu Jiu, legionarii și comuniștii stăteau în sectoare separate prin garduri, dar pe anumite sectoare se intersectau). Pe motiv că îi refuzase avansurile sexuale, fapt consemnat în registrele închisorii. Evident, s-a mai spus și că Dej s-ar fi apropiat și astfel de Ceaușescu. Dar mai sunt și exagerări.  Despre Dej se știe că „repara prize” pe la cucoanele soții de ofițeri în lipsa bărbaților plecați pe front. Așa ajungând să organizeze și evadarea, cunoscând orașul.

De ce s-a demolat Lagărul de la Târgu Jiu?

Prima dată, Lagărul de la Târgu  Jiu, nu departe de Coloana Infinitului într-o zonă unde azi sunt fabrici de mobilă, fusese ridicat pentru adăpostirea polonezilor fugiți de război în 1939 ca refugiați. Antonescu, apoi l-a folosit ca închisoare politică.

Dacă Doftana a fost muzeu, Jilava a devenit închisoare de drept comun. Văcărești și Târgu Jiu au fost demolate. Ceaușescu a fost la un pas să accepte o inițiativă de a face un muzeu la Târgu Jiu. Dar a refuzat, nu din cauza „mondenităților” ci din cauza detașării lui de mișcarea ilegalistă.

Care este adevărul despre Ceaușescu și ilegalitate?

Se știe că Nicolae Ceaușescu a urmat politica desprinderii de URSS inițiată de Gheorghiu Dej prudent după 1953. Accelerată după 1958 și 1964. Ori, în sânul comuniștilor români chiar dacă ilegalitatea a fost creuzetul unde s-a „turnat” forma comunistă. Erau comuniști internaționaliști devotați Moscovei precum Constantin Pârvulescu. Dar și comuniști naționali.

Ceaușescu, după 1974, preocupat de cultul personalității a scos din schemă referirile la ilegalitate, amintind doar de Lupeni 29, de Grivița 1933 și de momentul 23 august 1944. Ceaușescu apare în public la 31 august 1944, când Armata Roșie ajunge la București, apare ca lider al tineretului comunist (evident susținut de Dej).

De aceea, o dată cu  ipostaza de moștenitor cu acte în regulă a lui Dej, Ceaușescu încearcă să scape de ilegaliștii vechi. Pe care îi consideră agenții Moscovei (Vasile Patilineț și Ioan Stănescu „anchetează” și „rotesc” 200 de astfel de ilegaliști ( printre care Valter Roman-tatăl lui Petre Roman, Leonte Tismăneanu (Leonid Tisminetki), tatăl lui Vladimir Tismăneanu). Evident, unii din cei 200 chiar erau. Dar regula era ca agenții care spionau pentru Moscova să fie lăsați în viață dar neutralizați adică „rotiți” și mutați la munci unde să nu aibă ce spiona.

Puterea și Adevărul, filmul din 1971 și Congresul XII din 1979, „îngroapă” ilegalitatea comunismului românesc

Filmul Puterea și Adevărul din 1971, ordonat de Ceaușescu, rolul lui fiind jucat de Ion Besoiu, cel al lui Dej de Mircea Albulescu al lui Drăghici de Lazăr Vrabie, al lui Pătrășcanu de Amza Pellea, a vrut să arate cumva o împăcare cu trecutul, arătând „cu mănuși” latura „criminală” a lui Dej, după cum Ceaușescu i-a zis direct lui Manole Marcus, regizorul alături de scenaristul Titus Popovici.

De aceea, în 1979, la Congresul XII când Constantin Pârvulescu îl contrează, Ceaușescu răbufnește semnând „actul de deces” al evidențieii ilegalității: „Tovarășul Pârvulescu și alți tovarăși au pe mâini sângele lui Pătrășcanu și al altor tovarăși din ilegalitate!

Problemele lui Pârvulescu

Tovarășul Pârvulescu, l-am scos noi în 1961 din partid ca necorespunzător, nu  a fost tot timpul în conducere, a stat ascuns în case când noi eram în închisori, a trebuit ca noi din închisori să-l scoatem din ascunzătoare și să-l punem la treabă (Pârvulescu, în timp ce umbla cu amanta sa Ana Toma, soția lui de mai târziu, a uitat în 1942 într-un taxi un dosar cu adrese, nume de comuniști, care ajuns la Siguranță a dus la arestarea masivă a comuniștilor liberi, a liderilor liberi, însă miraculos, Pârvulescu (având prieteni la ruși și probabil spunând că a făcut asta ca să îi ajute pe cei din Moscova.

Cărora în 1944, naționalii le-au luat-o înainte) scapă și nu pierde nimic). Tovarășul Pârvulescu ar vrea să se întoarcă acele vremuri în partidul nostru, însă nu vom accepta niciodată aceasta” - citat aproximativ, dar aplauzele nu au contenit atunci.