Încurcate erau ițele afacerilor pe care comuniștii le derulau în străinătate și nedesfăcute au rămas, multe dintre ele, pentru totdeauna. Cele mai multe se desfășurau sub egida Ministerului Comerțului Exterior, folosit deseori drept acoperire de fosta Securitate. Nicolae Ceaușescu avea, însă, și afaceri proprii.

Comuniștii căutau români stabiliți în Europa care aveau influență și fler pentru afaceri. Unul dintre ei a fost Mordehai Nahor, cetăţean german de origine română. Acesta a plecat din ţară în anul 1948 nemulţumit de faptul că, deşi i-a ajutat cînd erau în ilegalitate, după ce au venit la putere, comuniştii i-au naţionalizat averea.

O poveste care depășește orice imaginație

Numele lui de naştere a fost Marcu Bergovici, dar la plecare a hotărât să şi-l schimbe în Mordehai Nahor.

Povestea lui în legătură cu afacerile din România depăşeşte orice imaginaţie. Reîntors în anul 1967, după venirea lui Nicolae Ceauşescu la putere, Mordehai Nahor a fost chemat la Ambasada României din Germania să ajute la „refacerea economică a ţării“.

Astfel, după 17 ani de la plecarea din ţară, Nahor s-a întors şi a negociat cu autorităţile comuniste. În urma tratativelor, a ajuns la o înţelegere cu partea română.

La puţin timp de la întâlnire, el a înfiinţat în Germania două societăţi mixte: una cu întreprinderea „Mercur“ a Ministerului Comerţului Interior şi cea de-a doua cu „Icecoop“, întreprinderea cooperaţiei.

Principalul obiect de activitate al acestor două firme era exportul de covoare manuale. În decursul timpului, firma pe care Nahor a creat-o împreună cu „Icecoop“ a devenit cel mai mare client al coope raţiei ajungînd să cumpere pînă la 500.000 de metri pătraţi de covoare manuale pe an.

Împreună cu „Icecoop“, Nahor avea un depozit de covoare la Köln şi altul la Hamburg, ambele avînd cam 30.000 de metri pătraţi de covoare pentru vînzarea angro.

Făcea bani pentru regim

Nahor şi-a cîştigat o mare credibilitate în faţa lui Nicolae Ceauşescu în timpul crizei petrolului din anii 70. Din cauză că toate preţurile produselor s-au prăbuşit, nici unul dintre partenerii externi ai „Icecoop“ nu şi-a mai respectat contractele.

Astfel, se adunaseră pe stoc 150.000 de metri pătraţi de covoare, care erau depozitate pînă la tavan în actuala clădire a „Romexpo“. Atunci, Oancea, ambasadorul României în Germania la acea vreme, l-a chemat pe Nahor la Bucureşti pentru o întîlnire cu preşedintele „Icecoop“ de atunci, Dănălache (membru al Consiliului de Stat).

Petrecere de 23 august

S-a organizat chiar o petrecere la o fermă a partidului de pe Valea Prahovei. Era 23 august şi nici un ştab nu a mai mers la defilare, toţi înghesuindu-se la masa festivă unde s-a băut, s-a mîncat pe săturate şi s-a dansat periniţa pînă în zori.

La un moment dat, preşedintele „Icecoop“ l-a luat pe Nahor de-o parte şi i-a spus: „Ştiu că eşti un evreu bun român, avem necazuri mari şi te rugăm să ne ajuţi“. Preşedintele „Icecoop“ i-a relatat despre stocurile de covoare şi despre posibilitatea închiderii unor cooperative care lucrează de prea multă vreme pe stoc.

Nahor a luat marfa şi a vîndut-o în regim de consignaţie unor parteneri de-ai săi din Statele Unite şi din Marea Britanie.

La un moment dat, Nahor ar fi fost anchetat de Securitate. El susţine că securiştii au dorit să afle cui dă „şperţ“ la „Icecoop“. Ancheta a durat aproximativ un an, timp în care conducerea de atunci a cooperaţiei a fost schimbată.

Restaurantele lui Nicolae Ceaușescu

Securitatea nu a reuşit să găsească nimic, aşa că după această perioadă de anchetă conducerea a fost reinstalată. Un alt episod interesant în care a fost amestecat Nahor se leagă de ambiţia lui Ceauşescu de a deschide trei restaurante cu specific românesc în Germania: la Köln, Düsseldorf şi Crefelt.

La o întoarcere în ţară, Nahor a fost chemat de urgenţă de Nicolae Ceauşescu.

Dictatorul dorea să afle de ce afacerile lui Nahor merg perfect, în timp ce restaurantele pe care le gestionează împreună sunt falimentare.

Nahor i-a dat o explicaţie pe care Ceauşescu a găsit-o plauzibilă: ospătarii şi bucătarii români fură tot ce pot, vând mâncarea şi băutura pe care o cumpără ei şi nu marfa firmei şi, peste toate acestea, din ţară nu se trimit mărfurile de care e nevoie.

Afaceri dubioase cu RFG

Nahor se laudă că a reuşit să rezolve un mare număr de conflicte pe care Nicolae Ceauşescu le-a avut cu Republica Federală Germania. De fiecare dată cînd dictatorul român nu îşi respecta promisiunile în legătură cu numărul de saşi pe care îi lăsa să plece în Germania, guvernul federal refuza să mai stea de vorbă cu cel român.

Atunci intra în joc Nahor. El organiza o mare petrecere la vila lui din Germania, la care invita mai mulţi ambasadori, printre care şi pe cel al României.

La petrecere era invitat şi cel care era la acea oră „eminenţa cenuşie a guvernului german“, care se retrăgea pentru un timp în biroul lui Nahor cu ambasadorul României şi problemele se rezolvau.

A rupt relațiile în a anii ‘80

În anii ‘80, Nahor s-a supărat subit şi a rupt relaţiile cu Guvernul României după ce o delegaţie de la „Icecoop“ a făcut o vizită în Germania şi a vîndut covoare sub preţul la care vindeau cele două firme mixte.

În acel moment, Nahor a vîndut partea sa din firma „Carpaten“ unei firme franceze, a desfiinţat cealaltă companie mixtă pe care o avea cu „Icecoop“ şi i-a trimis acasă pe toţi românii care erau angajaţi.