CEAUȘESCU le-a dat TURCILOR cu SMOKING-ul peste ochi la prima vizită a unui șef de stat român în Turcia

Încăpățânarea de oltean șmecher l-a făcut pe Nicolae Ceaușescu dă domnească un sfert de veac peste România, dar tot ea l-a dus în ziua de Crăciun a anului 1989 în fața plutonului de execuție.

Ceaușescu a fost, în 1969, primul șef de stat român, de după declararea independenței față de Imperiul Otoman, care a pus piciorul în Turcia. Calea îi fusese deschisă de vizita oficială în Turcia a preşedintelui Consiliului de  Miniştri, Ion Gheorghe Maurer, în iulie 1966, şi vizita oficială în România a primului ministru turc Suleyman Demirel,  în septembrie același.

Însă, cei care i-au pregătit vizita în Turcia au avut mult de furcă cu partenerii turci din cauza încăpățânării funciare a lui Ceaușescu.

Diplomatul Vasile Şandru a spus în 1994, la Radio România, următoarea poveste:

Cartea de identitate, pe telefonul mobil. Un nou proiect al Guvernului

Cea mai mare frică a lui Ceaușescu. Cum a ajuns să preia puterea totală

“Au fost două probleme. Una mai măruntă! Turcii obişnuiau să scrie, să indice pe invitaţiile la recepţie… ţinuta; şi aşa se obişnuieşte în toată lumea! Şi la ei se obişnuia ca la întâlnirile, la acţiunile protocolare de nivel de şefi de state… se indica ţinuta smoking! „Cravatte noire”, cum spun francezii. Ceauşescu nici n-a vrut să audă de aşa ceva. El aşa ceva nu îmbracă. Când am fost cu Ion Gheorghe Maurer, Maurer s-a conformat. Şi-a făcut un smoking alb, foarte frumos… un amănunt, croitorul care i l-a făcut în grabă a uitat să-i coasă fundul la buzunarul în care-şi ţinea ochelarii! Şi când şi-a căutat ochelarii să-şi ţină discursul la masa pe care i-a oferit-o Demirel, nu şi-a găsit ochelarii! S-a uitat odată urât la noi! Noi nu ştiam despre ce se întâmplă. Ofiţerul care îl însoţea şi-a dat seama şi i-a adus alţi ochelari!

Dar Ceauşescu nici n-a vrut să audă de smoking! Şi a fost o discuţie foarte dură. Turcii: „Dom-le, e protocolul nostru! Noi suntem ţară gazdă… dvs. ca musafiri  aveţi obligaţia să respectaţi protocolul nostru. Şi noi când venim în România respectăm protocolul dvs.”  Ceauşescu a fost absolut inflexibil! A trebuit să avem discuţii telefonice între ministrul nostru de externe Corneliu Mănescu şi  ministrul turc de externe ca să-i înduplecăm pe turci să renunţe la cererea aceasta.

A doua problemă a fost mult mai  serioasă. Turcii propuseseră un program în care Ceauşescu era primit la Ankara. Acolo vizita dura două zile şi urmau să aibă loc convorbiri, după care  –  spuneau ei – se încheie vizita oficială şi  urma vizita neoficială la Izmir şi la Istanbul. Asta era de fapt ruta pe care turcii o ofereau. Şi despărţirea oficială de preşedintele Turciei urma să aibă loc la plecarea din Ankara! Iar la Istanbul, când va pleca spre ţară, Ceauşescu urma să fie salutat de autorităţile locale şi de ministrul de externe turc care ne însoţea pe tot parcursul acestui traseu. Ceauşescu a respins categoric această propunere.  Nu! Când el va pleaca din Turcia, să fie salutat la aeroport de şeful statului, aşa cum se cuvine! Am discutat cu turcii foarte insistent treaba asta. Turcii – nu! că ăsta e protocolul lor, ne-au dat exemple… Că a fost De Gaulle, că au fost alţi şefi de state acolo şi că toate lucrurile s-au desfăşurat aşa.  Le-am spus: „Dom-le! Pe noi nu ne interesează ce-a fost, dar nu se poate încheia vizita înainte ca şeful statului nostru să plece de pe teritoriul vostru! Şi lui trebuie să i se acorde toate onorurile protocolare aşa cum se cuvine unui şef de stat independent.” După multe discuţii am ajuns la o soluţie de compromis, şi anume : după prima rundă de discuţii la Ankara, Ceauşescu  a  vizitat oraşele Izmir şi Istanbul  şi de la  Istanbul a revenit la Ankara, unde a mai avut loc o rundă de discuţii de încheiere. Aşa că  plecarea oficială  s-a făcut din Ankara cu toate onorurile protocolare cuvenite! Aşa a decurs vizita lui Ceauşescu în Turcia din 1969.”