În cartea „Cultura și elitele române sub comunism, din perspectiva Securității (1964-1989)”, generalul Vasile Mălureanu scrie:

Tipograful-zețar Valentin Hurduc din Otopeni, angajat al Combinatului Poligrafic Casa Scânteii, a tipărit clandestin și a difuzat în diverse zone din Capitală o publicație-manifest în perioada aprilie 1987-decembrie 1989.

Pentru tipărirea acesteia, a confecționat o presă artizanală din piese adunate sau adaptate.

În scopul distribuirii manifestelor în siguranță și deplin anonimat, a imaginat un dispozitiv ingenios pe care l-a folosit pentru împărțirea manifestelor în locuri aglomerate (manifestele erau făcute sul și introduse într-un tub, care era propulsat în aer de o încărcătură de carbid, a cărui deplasare era blocată la câțiva metri de o sfoară, producându-se astfel împărștierea acestora.

Luneta

Pentru a conferi manifestelor tenta unei publicații clandestine, le-a dat acestora denumirea „Luneta”, cu mențiunea că este o publicație editată de „Frontul Democrat Român”, organizație inexistentă.

Publicația-manifest reprezenta un înscris tipografic de o jumătate de coală A4, realizat pe o hârtie tipografică foarte subțire.

Prima difuzare  a avut loc în ziua de 28 aprilie 1987, în total fiind tipărite și distribuite 11 numere ale acestei publicații-manifest, cu un total de câteva mii de exemplare.

De menționat că, deși această activitate clandestină a durat o perioadă lungă de timp și a presupus implicarea mai multor persoane (Valentin Hurduc a avut 14 colaboratori), Securitatea nu a reușit să-I descopere pe autori, cu toate că a mobilizat importante mijloace și forte informativ-operative.

Este surprinzător acest lucru, cu atât mai mult cu cât Valentin Hurduc afirmă că el împreună cu persoane din grupul său ar fi autorii și ai altor acțiuni de sfidarea a regimului Ceaușescu, respectiv incendierea machetei din placaj a „Arcului de Triumf” de la intrarea în Complexul Expozițional – azi Romexpo (10 aprilie 1987) și a unor cauciucuri amplasate la baza statuii lui V. I. Lenin din fața „Casei Scânteii”.

Cei care s-au ocupat de cazul „Petarda” din cadrul Securității aveau în vedere o posibilă implicare externă în organizarea și materializarea acestor acțiuni, având în vedere că manifestele erau tipărite pe o hârtie specială importată din URSS, implicarea unui diplomat maghiar într-una din difuzări, la 14 noiembrie 1988 (Valentin Hurduc susține că el a pus, la o staționare la stop, un pachet de manifeste pe portbagajul autoturismului diplomatului) și altele.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric