O anomalie rămasă din perioada comunistă face ca numărul aleșilor locali care se ocupă de cele peste 3.000 de localități din România să fie disproporționat de mare raportat la populația în scădere a țării, deci și cheltuielile bugetare sunt pe măsură, dar și "parandărăturile".

Deși populația României este în continuă scădere, iar rata emigrării este una dintre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, numărul aleșilor locali, care își vor prelua mandatul după alegerile din 27 septembrie, rămâne unul foarte ridicat. Celor peste 40.030 de consilieri locali și se adaugă 1.381 de consilieri județeni, 55 de consilieri municipali și 3.187 de primari.

De ce ne aflăm în această situație? Pentru că organizarea administrativ-teritorială a României a rămas la fel din 1968, de pe vremea lui Ceaușescu. Avem 41 de județe, 2.862 de comune, 216 orașe - multe dintre ele subdezvoltate - și 103 municipii. Între acestea, numai Bucureștiul poate fi considerat o metropolă.

O comparație: Județul Teleorman vs. orașul Timișoara

Să luăm un exemplu concret. Unul dintre cele mai sărace județe ale României, Teleormanul, are o populație totală de 368.055 locuitori, comparabilă cu cea a orașului Timișoara. Sunt 97 de localități în Teleorman, iar reprezentanții acestor comunități ajung să fie 1.115 (consilieri locali), în condițiile în care populația din Timișoara este reprezentată de 27 de consilieri locali, iar Bucureștiul de 55 de consilieri, raportați la o populație de aproape 2 milioane.

Luăm un alt exemplu, cel al unei comune din Teleorman, unde cei 835 de locuitori (mai puțini decât într-un complex rezidențial) au un primar și 9 consilieri locali. Pentru acești 835 de locuitori mai lucrează și angajații Primăriei, cel puțin zece la număr, cu un salariu mediu de aproximativ 3.000 de lei.

Pol de putere la nivel local

Profesorul de economie Mircea Coșea a declarat la Digi24 că această organizare administrativ-teritorială, nereformată de decenii, convine și de aceea nu a fost schimbată de atâția ani. „Convine tuturor, pentru că este o organizare în care există posibilitatea creării unui pol de putere la nivel local, care întotdeauna are o expresie materială. Eu nu cred în chestiile astea cu puterea care se exercită pentru binele local și așa mai departe.

Nu, există interese materiale, pentru că numărul acesta imens de persoane care sunt alese sunt o povară asupra bugetelor pe care le reprezintă, eficiența lor sau utilitatea muncii lor este aproape nulă, pentru că nu se vede niciodată, dar numărul de contracte, de afaceri, de fel de fel de mișculații care se petrec local este foarte mare. Aflăm despre ele din când în când”.

Pe de altă parte, „politic, este foarte binevenită această organizare, pentru că se creează o posibilitate de apariție a baronilor locali. Aceștia își creează un eșafodaj de putere, care este bazat pe dependența pe care cei de jos o au față de cel de sus, cel de sus este întotdeauna un reprezentant al partidului, mai puternic sau nu, dar în general al partidului de guvernământ, al puterii, al banilor și atunci această formă de organizare nu deranjează pe nimeni din punct de vedere al aspectelor politice. Deranjează, însă, din punct de vedere al progresului”, a punctat Mircea Coșea.

Primarul, „gospodar” cu cizme de cauciuc

„La noi primarul - și Consiliul, dar primarul în principal - este „un gospodar”. Ce înseamnă un gospodar? Cineva care se ocupă de gospodărie. Are o uniformă care întotdeauna cuprinde cizme de cauciuc, trebuie să apară când se înfundă canale, când plouă, când ninge, trebuie să arate că e acolo, eventual și cu o cască de-asta de protecție, pentru că acum se poartă pe culori frumoase, alb, roșu, dă bine. Primarul nu este un city manager.

În alte țări, această funcție a apărut acum vreo 40 de ani și este un om care se ocupă cu gestionarea afacerilor locale și cu problemele dezvoltării, în sensul pe care îl are localitatea sau directivele europene. Noi nu facem nimic în legătură cu asta. Există un set masiv de directive europene care arată ce trebuie să facă un oraș european. Nu e vorba numai de poluare, sunt o serie de facilități.

V-ați întrebat de ce Bucureștiul nu a obținut niciun fel de avantaj atunci când firmele europene au plecat din Marea Britanie? Pentru că nu a oferit nicio condiție comparabilă cu ceea ce înseamnă un oraș european adevărat”- a arătat profesorul Mircea Coșea la Digi24.

Utilități, nu viziune

El spune că, în fapt, nu există o legătură și o comunicare a aleșilor locali cu comunitatea pe care o reprezintă.  „Acum avem alegeri, alegem foarte multe persoane, personalități politice, pentru că toți se intitulează oameni politici, care, din punctul meu de vedere, nu justifică nici într-un fel dorința pe care populația o are. Ele nu sunt persoane care să fie legate de o comunitate.

Dumneavoastră știți pe cineva care se ocupă de locuința în care stați, de strada pe care stați? Cunoașteți numele consilierilor? Îi cunoașteți dacă vin la televizor, pentru că televizorul este singura platformă de legătură a birocrației românești, a aleșilor români cu publicul. Altfel, nu-i știm și nu știm ce se întâmplă”, a spus profesorul Coșea.

El susține că populația României, a orașelor României, nu este educată în sensul de a aștepta de la primari o viziune de dezvoltare. Locuitorii așteaptă mai degrabă de la primari funcționarea utilităților. „Dacă lucrurile merg bine înseamnă că avem apă caldă, înseamnă că avem căldură, înseamnă că mai mătură din când în când”, a spus Mircea Coșea.

Profesorul subliniază că e nevoie de o schimbare de concepție, dar este destul de pesimist în privința perspectivei: „Nu știu dacă va avea loc prea curând, dar oricum, România care este, din punct de vedere european, slab dezvoltată, apare slab dezvoltată și în parametri de structură administrativă”, a conchis Mircea Coșea.