AUTOR: Gabriela N. Stanciu

Psihologia din România se află într-o criză majoră. Psihologii din toată ţara sunt revoltaţi împotriva abuzului de putere, a lipsei de transparenţă decizională, a proliferarii situaţiilor de conflict de interese, a inechităţilor susţinute sistematic, a birocraţiei, a supra-reglementărilor juridice, a zecilor de taxe impuse de cei din actuala conducere a Colegiului Psihologilor din România (CPR).

Alegeri blocate

În prezent, procesul democratic al alegerilor este blocat ca urmare a măsurilor abuzive şi a dispoziţiilor ilegale ale actualei conduceri executive, care încearcă din răsputeri să nu piardă controlul asupra CPR.

Alegerile în CPR sunt reglementate conform Legii 213/2004 şi a Hotărârii CDCPR nr.1/2013. Însă, în timpul desfăşurării procesului electoral preşedintele Mihai Aniţei (în prezent trimis în judecată de procurorii DNA) şi subalternul său Iulian Laurenţiu Ştefan (juristul CPR) au intervenit şi au schimbat regulile jocului publicând în Monitorul Oficial mai multe dispoziţii fără consultarea (obligatoriu, prin lege)  şi acordul Comitetului Director şi al Consiliului CPR. De exemplu, prin Dispoziţia 5/2017, preşedintele Mihai Aniţei deleagă validarea tuturor candidaţilor către departamentul juridic condus de Laurenţiu Ştefan care, deşi nu îndeplineşte toate criteriile de eligibilitate, candidează la preşedinţia CPR. Cu un astfel de instrument s-a creat un mecanism prin care Ştefan a dispus invalidarea celorlalţi contracandidaţi şi totodată şi a psihologilor care şi-au depus candidaturile pentru poziţia de reprezentanţi în Convenţia Naţională. Acest abuz contravine flagrant regulamentului alegerilor ce prevede că doar preşedinţii filialor au dreptul de a valida şi invalida candidaturile.

28 de filiale, împotriva abuzurilor

Ca urmare, la nivel naţional, dintre cele 34 de filiale ale CPR, 28 de filiale au decis suspendarea procesului de votare pentru a împiedica legitimarea acestor abuzuri şi pentru reluarea procedurilor de alegeri prin decizii şi proceduri clare, ce vor fi adoptate curând într-o şedinţă comună a Comitetului Director şi a Consiliului CPR.

Ca măsuri de represiune, conducerea CPR a emis două dispoziţii, prin care a revocat mandatele unora dintre preşedinţii de filiale care au îndraznit să suspende procesul electoral. Iată un alt exemplu de abuz de putere, o ilegalitate. Revocarea preşedinţilor de filiale se face doar prin votul membrilor filialei.

18 voturi din 350

Însă, evenimentele ce au avut loc la şedinţa Convenţiei filialei Bucureşti din 18 martie 2017 au depăsit orice închipuire, lucrurile au scăpat de sub control. Au fost prezenţi peste 350 de membri ai filialei care au votat într-o majoritate covârşitoare suspendarea alegerilor până la soluţionarea neregulilor constatate. Şedinţa s-a încheiat prin semnarea unui proces verbal, însă, în ciuda evidenţei şi a legităţii, preşedintele Mihai Aniţei şi subalternul său Laurenţiu Ştefan au susţinut că atât deciziile luate în cadrul convenţiei, cât şi şedinţa sunt ilegale. După câteva ore deosebit de tensionate, majoritatea participanţilor au părăsit sala. Cei rămaşi, în frunte cu Aniţei şi Ştefan, prin abuz şi intimidare au demarat procesul de votare. La finalul zilei s-au numărat 18 voturi. Culmea, acest simulacru de alegeri a fost validat de preşedintele Mihai Aniţei prin Dispoziţia nr.18 din 23 martie 2017.

Pe măsură ce ne-am documentat pentru acest material am primit de la mai mult filiale CPR declaraţii ale presedinţilor cu motivele suspendării alegerilor. Invariabil motivul principal a fost situaţia neclară, ilegală şi alienată a modului în care binomul Aniţei-Ştefan a ales să organizeze alegerile. Până acum avem declaraţiile celor din filialele Ialomiţa, Constanţa, Sălaj, Timis, Olt, Bucureşti.

E posibil ca psihologii să nu mai poată profesa

O posibilă rezolvare a acestei situaţii fără precedent în istoria scurtă a psihologiei postdecembriste se va contura în Şedinţa comună a Comitetului Director şi a Consiliului CPR din aprilie 2017.

Mihai Aniţei şi Laurenţiu Ştefan se opun cu înverşunare convocării forurilor superioare de conducere, însă indiferent de opoziţia lor deciziile luate în această şedinţă vor produce efecte juridice în profesie.

În caz contrar, din aprilie 2017 psihologii nu vor mai putea profesa, se va intra într-un vid de reprezentare şi de reglementări legale cu privire la acest context. Acest lucru va genera blocaje în diferite activităţi care sunt dependente de avizele psihologice precum: angajare, permise auto, expertize psihologice pentru instanţă s.a.m.d.

De ce Aniţei şi Ştefan nu cedează frâiele puterii?

Există un număr semnificativ de plângeri penale cu privire la modul abuziv în care a acţionat  binomul Aniţei-Ştefan pe parcursul celor două mandate consecutive. O dovadă că se strânge laţul este şi Comunicatul DNA din 24 martie 2017 prin care Mihai Aniţei este trimis în judecată în calitate de inculpat pentru comiterea infracţiunilor de conflict de interese în formă continuată şi folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene.

Însă amploarea abuzurilor este mult mai mare. Sunt foarte multe situaţii oneroase care se cer imperativ a fi clarificate şi soluţionate pe cale legală, dintre care exemplificăm:

 

  • Lipsa de transparenţa în decizii este atât de mare la CPR, încât nici măcar procesele verbale de la şedinţe nu sunt aduse la cunoştinţa participanţilor, aşa cum prevede legea în mod explicit. Nici membri aleşi ai forurilor de conducere, nici psihologii membri ai Colegiului, nici publicul, nici presa nu au primit până acum informaţii despre activitatea CPR. Conducerea executivă a CPR nu a făcut public niciun audit financiar, deşi are obligaţia de a audita financiar anual activitatea, conform HG 788/2005. Somaţiile Consiliului Colegiului şi al Comitetului Director de a face public activitatea din punct de vedere financiar au rămas fără răspuns.
  • CPR are un număr de aproximativ 20.000 de psihologi cu drept de liberă practică, care, pe lângă cotizaţia anuală de 250 RON, plătesc taxe pentru fiecare contact cu CPR, unele dintre ele ajung şi la 7000 de RON. Până la începutul acestui an erau 26 de taxe. Toţi acesti bani ajung în contul CPR şi sunt cheltuiţi anual fără nicio explicaţie. De exemplu, conform datelor publice ale Ministerului Finanţelor, bugetul CPR în anul 2014 a fost de 7.254.693 RON. În mod constant, excedentul anual raportat către Ministerul Finanţelor este între 100.000 şi 250.000 Ron.
  • În 2013 conducerea executivă publica o hotărâre prin care psihologii cu drept de liberă practică sunt obligaţi să timbreze orice act profesional emis, dar impune şi o normă de utilizare de 8 timbre pe zi, respectiv 48 de timbre pe săptămână. În felul acesta se impune o normă de activitate zilnică, deşi desfăşurarea activităţii se realizează liberal. Mai mult, timbrul, şi nu competenţa şi expertiza, a devenit instrument de lucru care permite sau interzice unei categorii profesionale să-şi exercite profesia.
  • În 2014 apare în Monitorul Oficial Hotărârea Comitetului Director privind Standardele de calitate în serviciile psihologice. Deşi membrii comisiilor aplicative ale Comitetului Director au trimis şi au votat punctele de vedere agreate, în forma finala a documentului publicat aceste puncte de vedere nu s-au regăsit.
  • Un alt abuz semnalat în multe situaţii este faptul că membrii Comitetul Director şi ai Consiliului Director nu sunt informaţi despre invitaţiile lansate de o serie de instituţii (Casa Naţională de Sănătate, Ministerul Transporturilor etc) unde se negociază şi se crează proiecte normative în cadrul cărora să fie incluse şi serviciile psihologice. La aceste întâlniri participă Laurenţiu Ştefan şi, uneori, Mihai Aniţei, însă rezultatele sunt aceleaşi, şi anume o serie de acte normative ce dezavantajează psihologii datorită lipsei de reprezentare reală a acestora în relaţia cu legiuitorul.
  • Cât despre conflictul de interese, acesta apare atunci când un membru cu funcţie de conducere ia o decizie sau participă la luarea unei decizii cu privire la care are un interes personal. Conducerea actuală a CPR s-a prevalat în ultimii opt ani de faptul că nu este o instituţie publică şi prin urmare nu trebuie să ofere nicio informaţie publică despre activitatea administrativă şi financiară. Acest lucru a permis proliferarea situaţiilor de conflict de interese în cadrul CPR. Ca atare, nu există obligativitatea depunerii declaraţiilor de interese, a declaraţilor de avere a persoanelor implicate în forurile de conducere ale CPR.
  • Semnalăm un conflict de interese cu grave consecinţe sociale. Deşi este angajatul CPR, Ştefan Laurenţiu, a înfiinţat o entitate profesională pe lângă Colegiu, Institutul de Psihologie Judiciară, în cadrul căruia psihologii clinicieni sunt obligaţi să urmeze un curs de formare profesională de doi ani pentru a dobândi competenţa profesională (inventată tot de el) de expertiză psihologică în instanţă. Uzând de funcţia sa din CPR, Ştefan Laurenţiu elaborează documente profesionale prin care impune psihologilor practicieni dobândirea competenţelor profesionale furnizate exclusiv prin programul de formare complementară a Institutului de Psihologie Judiciară. Mai mult decât atât, transmite instanţelor de judecată din România o listă cu psihologii acreditati să desfăsoare servicii de expertiză psihologică. Astfel un număr mare de psihologi clinicieni cu experienţă de zeci de ani în expertiză nu mai pot profesa decât dacă urmează cursurile complementare ale IPJ, cu o durată de doi ani şi cu un cost de aproximativ 2000 de euro taxă/an.
  • Însă consecinţele pe plan social sunt mult mai grave. De exemplu, în anul 2014, Fundaţia “Părinţi pentru copii” a iniţiat o petiţie adresată Avocatului Poporului, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiţiei, Camerei Deputaţilor şi Senatului României (www.t-a-t-a.ro/tag/colegiul-psihologilor-din-românia/ ) prin care semnalează faptul că sistemul public de protecţie a copilului nu mai funcţionează, iar dosarele civile şi penale aflate pe rolul justiţiei române sunt blocate ca urmare a demersurilor făcute de CPR prin care a fost interzisă furnizarea de servicii de evaluare şi consiliere psihologică de către psihologii încadraţi la Direcţiile Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC). În concluzie, dacă ţinem cont că atât la conducerea CPR, cât şi la Institutul de Psihologie Judiciară, îl regăsim pe acelaşi Ştefan Laurenţiu, şi dacă privim şi la poziţia de monopol a IPJ în afacere, putem afirma că ne găsim în faţa celui mai grav caz de conflict de interese din istoria CPR. În plus, IPJ a inventat pentru cursanţii săi care termină formarea, titulatura de expert psiholog, ceea ce este un simulacru de denumire având în vedere că la această titulatură pot aspira inclusiv psihologii practicanţi în supervizare (adică proaspeţi absolvenţi). De asemenea, având la vârful CPR această influenţă directă, IPJ şi-a permis să se autonominalizeze ca singurul furnizor oficial recunoscut în aria clinică şi aici ne referim la cazul alienării parentale.
  • Un alt caz de abuz al binomului Aniţei – Ştefan este cel exercitat asupra Institutului de Studiu şi Tratamentul Traumei. Pe scurt, ISTT a solicitat în anul 2014 acreditarea unui workshop ce întrunea toate condiţiile profesionale, etice şi organizatorice pentru două dintre comisiile de specialitate ale CPR. Una dintre comisii a acreditat cursul şi a oferit credite, însă cealaltă comisie s-a opus şi a cerut ISTT-ului, cu titlu obligatoriu, pentru obţinerea acreditării şi a creditelor, să încheie un contract de colaborare cu o altă instituţie care nu avea nicio competenţă în acreditarea workshop-ului, ca atare nu a existat nici disponibilitate şi nici cadru legal de semnare a unui asemenea contract de colaborare. Astfel că, după ce Asociaţia ISTT a solicitat în mai multe rânduri un răspuns din parte CPR pentru a-şi primi drepturile, a actionat în Instanţă CPR-ul. Deşi procesul a fost câstigat de ISTT, nici până în prezent ISTT nu a primit creditele sau răspunsuri din partea CPR.
  • O altă situaţie aberantă, este cea a Asociaţiilor profesionale care s-au opus abuzurilor CPR şi le-au denunţat public. Acestea au fost sancţionate prin blocarea abuzivă a activităţii profesionale. Astfel, diplomele care certificau participarea psihologilor la cursurile organizate de aceste asociaţii şi obţinerea creditelor profesionale aferente, au fost blocate, uneori şi luni de zile, prin refuzul conducerii CPR de a le semna sub diverse pretexte. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu cererile ce vizau aprobarea pentru organizarea legală a unor cursuri de formare. Acestea au fost respinse de la creditare prin diferite motivaţii abuzive. Tot aici putem menţiona şi tergiversarea reacreditările unor Asociaţii neagreate de binomul Aniţei-Ştefan.    

 

“Restart CPR”

Situaţii ca cele prezentate sunt nenumărate, practic sunt imposibil de redat în totalitate. Intrarea în normalitate şi legalitate a CPR se va face atât prin reluarea procedurilor de alegeri prin decizii şi proceduri clare, cât şi prin demararea mai multor acţiuni legale şi administrative de sancţionare a celor responsabili de starea de criză în care a ajuns psihologia în România. Astfel se va da un “restart CPR” ce va reaşeza profesia de psiholog pe o poziţie de top în randul profesioniştilor în sănatate mintală din România.

Cine este autoarea

Gabriela N. Stanciu este psiholog clinician MA  şi psihoterapeut integrativ.  Are Cabinet Individual de Psihologie din 2011. În trecut fost jurnalist la Ziua, Universul Românesc şi Libertatea. Este membru al Centrului Naţional de Formare Profesională în Psihologie, al Institutului Român de Psihoterapie Integrativă – IRPI, al Institutului pentru Studiul şi Tratamentul Traumei – ISTT şi al Colegiului Psihologilor din România