Ce e mic, negru şi bate la uşă? Pentru cei care nu-şi mai amintesc de bancurile epocii de aur voi spune că răspunsul la această întrebare era: viitorul.

Involuntar mi-am amintit de această previziune sumbră cu prilejul difuzării la Jurnalul TVR a imaginilor în care doi foşti miniştri ai agriculturii, Traian Remeş şi Ioan Avram Mureşan, erau prezentaţi într-o ipostază dubioasă.

Prima consecinţă - inevitabilă de altfel - a scandalului a fost înregistrată deja prin demisia domnului Remeş. Dacă analizăm atent atitudinea premierului din zilele precedente, vom înţelege că nici el nu avea prea mari speranţe că ministrul agriculturii mai putea fi salvat. Capul său fusese probabil retezat înainte de anunţul public al demisiei.

Întrebarea care se pune acum este însă ce se va întâmpla în momentele următoare? Este greu de crezut că liberalii nu vor încerca să contraatace şi să răscumpere cumva sacrificiul pe care au fost nevoiţi să-l facă. Normal ar fi, dacă ne luăm după declaraţiile justiţiare din campania electorală, să asistăm la preluarea stindardului luptei anticorupţie, la o eliminare din guvern a celor suspecţi sau care strică imaginea partidului Brătienilor şi la încurajarea publică a organelor de anchetă în cazurile de corupţie.

Măcar de dragul campaniei electorale care începe în mai puţin de două săptămâni pentru alegerile europarlamentare ar trebui ca mesajul celor aflaţi la putere să fie unul curajos şi justiţiar. În acest fel, guvernul şi-ar putea păstra legitimitatea morală. Din păcate, primele semnale nu prevestesc nimic bun. Politicienii vizaţi de anchetele DNA se grăbesc să arunce cu pietre în Daniel Morar cerându-i capul, deşi nimic nu dovedeşte că DNA este sursa imaginilor cu cei doi foşti demnitari.

Normal ar fi ca, înainte de a pune la zid DNA, să se efectueze o cercetare pentru a stabili eventualele răspunderi şi vinovăţii. Avem însă motive să ne aşteptăm ca o astfel de anchetă să se termine abia după ce guvernul va lua o serie de măsuri punitive. Ministrul de justiţie, cel care, în dispreţul legii, dădea în faţa camerelor informaţii din anchetele aflate în curs şi anunţa persoanele aflate sub supraveghere că le sunt ascultate telefoanele, a decis deja, fără o cercetare prealabilă, că procurorii DNA sunt vinovaţi.

De fapt, el decisese acest lucru cu mult înainte de izbucnirea actualului scandal, adică imediat după ce el însuşi a intrat în vizorul procurorilor DNA. Toată această grabă de a-i incrimina pe Daniel Morar şi colaboratorii săi alimentează suspiciunile că politicienii care fac obiectul anchetelor anticorupţie caută un prilej de a scăpa de procurorii incomozi.

Dacă guvernul doreşte cu adevărat să lase justiţia să-şi facă datoria, liberă de orice presiune politică, atunci trebuie să aştepte cu stoicism verdictul instanţei în cazul Remeş- Mureşan, fără a lua nicio măsură de intimidare a magistraţilor. Până la acest verdict însă, publicul a putut afla ceva la fel de important, şi anume cum se comportă şi cum vorbesc demnitari cu greutate ai guvernelor prezente şi viitoare şi, mai ales, explicaţia oferită de Ioan Mureşan pentru decizia guvernului de a modifica Legea răspunderii ministeriale: ca să nu existe o comisie în faţa căreia să fie chemaţi miniştri.

Dacă aşa stau lucrurile, atunci avem dreptate să ne întrebăm dacă guvernul va sta cu mâinile în sân şi nu va mai încerca încă o manevră de anihilare a anchetelor.

Imediat după difuzarea imaginilor TVR, au apărut o serie de zvonuri privind intenţia guvernanţilor de a reorganiza direcţiile din cadrul Parchetului General care se ocupă de combaterea criminalităţii organizate şi combaterea corupţiei în cadrul unui singur organism, condus eventual de un personaj „sigur“.

Chiar dacă, din punct de vedere legal şi procedural, această intenţie nu este uşor de realizat, atât faptul că ideea a fost pusă în circulaţie, cât şi tonul ameninţător al dezbaterilor purtate la televiziunile de ştiri ne îndeamnă să ne temem de represalii la adresa tuturor celor implicaţi în scandalul Remeş- Mureşan.

Poate că, pe termen lung, lucrurile se vor limpezi; se va face dreptate; corupţii vor fi pedepsiţi şi cei nevinovaţi exoneraţi; poate că viitorul îndepărtat nu e chiar atât de negru. Poate. Deocamdată însă, semnele vremii nu sunt bune. Va fi rău, înainte să fie bine.