Lipsa unui program informatic care să evidenţieze activitatea de executare silită, aplicaţii informatice care nu permit administrarea eficientă a impozitelor şi taxelor, sunt doar câteva din problemele sesizate de Curtea de Conturi în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în perioada 2007 -2010, când la conducerea instituţiei s-au aflat Daniel Chiţoiu, actualul ministru al Economiei, dar şi fostul şef ANAF, Sorin Blejnar.

Iată ce a sesizat Curtea de Conturi

• Între structurile de inspecţie fiscală şi cele de colectare nu există o colaborare suficientă care să conducă la un grad ridicat al încasărilor din sumele stabilite suplimentar la control; insuficienta reglementare a criteriilor de selecţie în vederea programării pentru inspecţia fiscală a contribuabililor, pentru o mai bună colectare a veniturilor statului; ponderea majoritară în fondul de timp al inspecţiei fiscale o deţin verificările fiscale pentru soluţionarea cererilor de rambursare a TVA, în detrimentul verificărilor fiscale din proprie iniţiativă, bazate pe analiza de risc.

• Lipsa unui program informatic în activitatea de executare silită, fapt care conduce la imposibilitatea evidenţierii şi administrării eficiente a creanţelor bugetare aflate în executare silită, în toate etapele pe care le implică aceasta - de la formarea şi până la stingerea debitelor.

• Neinstituirea în toate cazurile de către structurile funcţionale specializate din cadrul ANAF a măsurilor necesare pentru încasarea creanţelor.

• Nu există proceduri interne care să impună o responsabilitate adecvată cadrelor de conducere care asigură colectarea: şefii ierarhici nu au proceduri de control cu misiuni clare de sancţionare a cazurilor de abateri;

• Neaplicarea măsurilor asiguratorii de către organele de inspecţie în cazurile în care s-ar fi impus acest lucru;

• În numeroase situaţii nu au fost aplicate si respectate prevederile legale în instituirea popririlor la instituţiile bancare;

• Din analiza modului în care a fost aplicată măsura popririi asupra terţilor, a rezultat un nivel nesemnificativ al sumelor încasate din sumele indisponibilizate în raport cu valoarea creanțelor pentru care s-a efectuat poprirea, concluzia fiind că nici această măsură nu a fost caracterizată de un nivel corespunzător de eficiență. Astfel, deşi numărul popririlor înfiinţate în perioada auditată a înregistrat o creştere permanentă de la an la an, volumul arieratelor nu s-a redus, înregistrându-se astfel o creştere a procentului popririlor cu o vechime mai mare de 1 an.

• Neaplicarea sau instituirea cu întârziere a sechestrelor pentru obligaţiile fiscale neachitate la termen.