Ce nu spune dr. Ponta?

Ce nu spune dr. Ponta?

Dreapta politică este în sărbătoare! USL s-a destrămat! Veselie mare, chiuituri, sarcasme, ironii, chemări la penitenţă pentru Crin Antonescu, împărţiri de posturi imaginare.

Nici măcar apariţia doctorului Ponta în emisiunea domnului Gâdea de miercuri, 26 februarie, nu pare să fi indus vreo doză de realism în analiza politicienilor dreptei şi în comentariile acestora din mediul online şi din presa scrisă. Pentru că, dincolo de faţa lividă, crispată, evident mai puţin veselă şi arogantă ca de obicei, mesajul vestitului doctor în drept a fost unul cât se poate de clar: USL a murit, proiectul continuă. Aşa cum foarte bine a sintetizat premierul, dincolo de detalii, pe terenul de joc al politicii româneşti se confruntă două echipe: cei care sunt pro şi cei care sunt anti-Traian Băsescu. Dr. Ponta însuşi se recomandă a fi un politician aflat la antipodul lui Traian Băsescu. Simplu şi clar ca bună ziua: orice propune sau întreprinde Traian Băsescu în politica românească, dr. Ponta sabotează şi face exact pe dos. Vrea Băsescu să fie un partener loial şi deschis al Uniunii Europene şi al Statelor Unite? Dr. Ponta le reaminteşte românilor că nu ne mai închinăm la Înalta Poartă, face pe sub masă înţelegeri cu Rusia şi China şi îl aplaudă solemn cu ochii umezi de emoţie, ca un pionier silitor şi cuminte, pe premierul chinez cocoţat să prezideze şedinţa Parlamentului României, că aşa a cerut partea chineză. Insistă Traian Băsescu pentru separaţia puterilor în stat? Se apucă dr. Ponta de scamatorii legislative, menite să subordoneze diferite instituţii ale statului (mai ales din sfera justiţiei) de puterea politică, doar, doar o scăpa vreuna de verdictul de neconstituţionalitate al CCR. Este convins Traian Băsescu că locul infractorilor de tot felul (de la violatori şi criminali, la marii corupţi) este dincolo de gratii? Se dă dr. Ponta peste cap să-i amnistieze şi graţieze. Suţine preşedintele ideea că toţi cetăţenii trebuie să fie egali în faţa legii? Îşi aranjează premierul parlamentarii subordonaţi pe linie de partid, ca pe un zid la fotbal în spatele căruia stau pitiţi toţi cei cu probleme penale, aflaţi în faza de cercetare, condamnaţi de diverse instanţe şi chiar condamnaţi definitiv şi irevocabil (cu suspendare) şi îi lasă să încerce cu degetul marea superimunităţii parlamentare. Le recomandă preşedintele unor miniştri aflaţi în centrul unor scandaluri de presă, imposibil de contracarat (soţul doamnei Mariana Câmpeanu plimbându-se liniştit pe stradă, dar cu pensie de invaliditate şi de însoţitor, obţinute chiar de la nevastă-sa, într-un timp record) să demisioneze? Premierul îi asigură de întreaga sa solidaritate, pentru simplu fapt că sunt atacaţi de Traian Băsescu. Evident, dr. Ponta şi-a fixat şi un fel de ceas la sediul partidului, care numără fiecare secundă rămasă până la expirarea mandatului lui Traian Băsescu. Învins fără drept de apel în toate bătăliile de pe scena politică, dr. Ponta crede că mai mare are un singur aliat: timpul. "Time is on my side", cum cântă cei de la Rolling Stones. E convins că după plecarea preşedintelui, toate idealurile enumerate mai sus şi multe altele de acelaşi calibru vor lumina existenţele a milioane de români. Aşa cum au confirmat referendumul de suspendare, dar şi alegerile de la sfârşitul anului 2012, adversarii ireductibili ai preşedintelui reprezintă cam 30% din corpul electoral. În pofida eforturilor logistice considerabile aceştia sunt oamenii care au ieşit la vot şi s-au exprimat pentru USL şi împotriva preşedintelui Băsescu. Restul de 70% din electorat nu are vreo ostilitate atât de mare pentru şeful statului încât să simtă nevoia să iasă la vot pentru a-l demite sau pentru a-i alege pe adversarii săi de moarte. Dacă disputa este, cum spunea premierul, cea dintre prietenii şi duşmanii lui Traian Băsescu, în contextul dat ea nu este de natură să-i bucure foarte tare pe cei care ar paria pe USL. Iar pentru Crin Antonescu şansele erau aproape nule dacă s-ar fi aventurat să candideze în alegeri din partea USL. Pentru că grosul nucleului dur din electoratul USL este dat de PSD şi este destul de puţin probabil că acesta s-ar putea mobiliza exemplar pentru a susţine un prezidenţiabil... PNL. Scriam în câteva dintre articolele anterioare că singura şansă a lui Crin Antonescu de a ajunge preşedinte ar fi aceea de a se rebrandui politic într-un produs eminamente de dreapta, adept al valorilor europene, susţinător al statului de drept, al separaţiei puterilor în stat şi al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, cu scopul de a atrage o parte cât mai semnificativă din cei 70% electori pentru care nu USL este soluţia de care are nevoie România. Ieşirea de la guvernare ar fi fost însă un dezastru pentru miile de liberali angajaţi în diverse structuri guvernamentale sau care fac afaceri profitabile cu statul. Odată concediaţi aceştia ar fi putut produce o previzibilă revoltă care să ruineze cariera politică a preşedintelui PNL. Eu, personal, nu credeam că Antonescu va risca o asemenea situaţie şi, de aceea, am fost convins că USL nu se va rupe. Iată însă că strategii USL au găsit însă soluţia salvatoare şi, sincer, nu-mi pot ascunde invidia în faţa ingeniozităţii ei. Au inventat disidenţa Tăriceanu (văzând poziţia lui Tăriceanu în USL de până la momentul rupturii este destul de greu de intuit ce îl mână pe el în luptă – nu a avut posturi în guvern pe care să le piardă, ca imagine era chiar mai asociat ideii de liberal decât Antonescu, de la el s-ar fi aşteptat lumea la o mişcare de revenire la valorile liberalismului, nu la o întoarcere penibilă şi disperată la sânul PSD – totul are mai degrabă aerul unei misiuni), menită să împuşte mai mulţi iepuri dintr-un foc. Aruncă de o manieră credibilă, colacul de salvare miilor de membri PNL care, în cazul unei sciziuni reale a USL, ar fi rămas pe drumuri. Îi eliberează lui Crin Antonescu mâinile pentru a se manifesta ca cel mai aprig contestatar al guvernării Ponta, cu speranţa ca acesta, dacă nu va deveni liderul opoziţiei, să taie măcar o halcă semnificativă din electoratul care nu şi-a definit încă opţiunile de vot. Produce o inflaţie de candidaţi pe partea dreaptă a eşichierului politic, ceea ce va avea drept consecinţă o fărâmiţare a voturilor, cel puţin în primul tur de scrutin. Efectele vor fi imprevizibile asupra numelui candidatului dreptei care va ajunge în turul secund. Pentru că, aşa cum se prezintă lucrurile la ora actuală, vom avea un candiat al stângii (camuflat, poate în independent, după modelul Oprescu), la 4-5 candidaţi ai dreptei (e aproape sigur că din cursă nu vor lipsi Cătălin Predoiu, Mihai Răzvan Ungureanu, Crin Antonescu, Călin Popescu Tăriceanu; lor li s-ar putea alătura un alt candidat propus de Traian Băsescu, dar nu e exclus să apară şi candidaţi din partea PNŢCD sau a Partidului Noua Republică). Aşadar electoratul de stânga va avea, foarte probabil un singur candidat, iar cel de dreapta se va scinda între 4-5-6-7 opţiuni. Ne întoarcem, practic, la strategia lui Ion Iliescu din primii ani ai democraţiei. În felul acesta devine, practic, imposibil ca din turul 2 să lipsească singurul candidat al stângii, iar de pe dreapta poate ieşi oricine. Dacă ies Antonescu sau Tăriceanu partida e câştigată, fără drept de apel, de ceea ce ne-am obişnuit să numim spiritul USL. Antonescu s-ar întoarce acolo unde dr. Ponta a anunţat că este aşteptat, iar Tăriceanu ar rămâne în locul de unde nu a plecat niciodată: lângă PSD, partidul său de suflet. Abia atunci, aşa cum ne promite doctorul Ponta, vor fi făcute zob toate proiectele euro-atlantice, statul de drept, separaţia puterilor în stat şi domnia legii, iar Dan Voiculescu va putea răsufla uşurat: va avea, în sfârşit, toată puterea. Nu înţeleg, sincer, motivul pentru care partidele de dreapta au declanşat fiesta! Citiţi alte editoriale de Tudorel Urian, în proiectul VOCILE DREPTEI:

  • Ciudățeniile conflictului din USL
  • Amorurile lui Crin Antonescu
  • Valeriu Stoica survolează prea sus
  • România fără Băsescu
  • Victor Ponta, capăt de drum
  • Enigma Ion Iliescu
  • Baletul politic al lui Vasile Blaga
  • Două modele: Mona Musca şi Valeriu Stoica
Detalii despre proiectul VOCILE DREPTEI:
  • VOCILE DREPTEI: Un nou pol de opinii şi dezbateri pe evz.ro

În fiecare zi veţi avea ocazia să vă întâlniţi, pe evz.ro, cu autori cunoscuţi care vor explica, promova şi dezbate un set de idei care poate să stea la baza unei noi viziuni pentru viitorul României. Opiniile pe care le veţi regăsi şi comenta în rubrica „VOCILE DREPTEI”, sunt menite să creeze publicului larg o imagine cât mai clară asupra prezentului, o înţelegere mai bună a trecutului şi o perspectivă pentru viitor. Urmăriți aici TOATE editorialele și dezbaterile din proiectul VOCILE DREPTEI!