Ce nu avem voie să mâncăm de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Tradiții, obiceiuri şi rugăciunea care trebuie rostită de credincioși

Ce nu avem voie să mâncăm de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Tradiții, obiceiuri şi rugăciunea care trebuie rostită de credincioși

În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Or­todoxă prăznuiește pe Cuvioasa Maică Parascheva. În chip deo­sebit, ea este cinstită în Moldova, întrucât de mai bine de 350 de ani moaștele ei se găsesc la Iași. Conform tradițiilor populare, Sfânta Cuvioasă Parascheva este cea care stăpânește lumea femeilor și a îndeletnicirilor acestora. 

Cuvioasa Maică Parascheva s-a născut în Epivata (azi Boia­dos), pe țăr­mul Mării Mar­mara, în apropiere de Cons­tan­­ti­nopol (mai târziu, Istanbul), pe atunci ca­pi­tala Imperiului bizantin. Pă­rinții ei, oa­meni de neam bun și cre­dincioși, râvnitori spre cele sfinte, au crescut-o în frica de Dum­nezeu, în­dem­nând-o spre de­prin­­derea fap­te­lor bune, dar mai ales a postului, ru­găciunii și milos­te­niei.

În această mare zi de sărbătoare, toți creștinii trebuie să știe care sunt tradițiile de respectat. În popor se pune că domnișoarele care vor să se mărite trebuie să se roage către făcătoarea de minuni în această zi sfântă.

Sfânta Parascheva este, de asemenea, ocrotitoarea femeilor însărcinate. Cele care vor să primească ajutor pentru pruncul nenăscut și să aibă o naștere ușoară trebuie să dea de pomană în această zi către copiii săraci.

Ce nu ai voie să mănânci de Sfânta Parascheva

De Sfânta Cuvioasă Parascheva nu se mănâncă nuci, castraveți şi poame în formă de cruce şi nici fructe închise la culoare și pepene roșu, pentru că amintesc de sacrificiul martiric.

Mai mult, creștinii nu trebuie să spele rufele, să coasă, să toarcă, dar nici să meargă să facă muncă la câmp. În tradiția populară, fetele ţineau la această superstiție pentru a rămâne cinstite, iar bătrânii, pentru belşug.

Dacă vremea pe 14 octombrie este mohorâtă, atunci așa vor fi și celelalte sărbători de peste an. De asemenea, de Sfânta Parascheva, conform datinii, se dă de pomană pentru cei adormiți fără lumină (fără lumânare aprinsă la căpătâi).

Rugăciunea pe care trebuie rostită de Sfânta Parascheva

„Doamne, Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis și s-a făcut toată făptura, nu întoarce fața Ta de la noi păcătoșii, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică și înfri­co­șă­toare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre, ce în toată ziua, nenumărate, cu ne­so­co­tință le săvârșim.

Noi suntem păcătoși, ne­treb­nici și plini de răutate; iar Tu ești izvorul vieții și al milostivirii. Nu ne lăsa, Doamne! Nu trece rugăciunea noastră, a păcătoșilor, nici ne răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci pentru că nu suntem vrednici a câștiga mi­los­tivirea prin sârguința cea de toate zilele, dă­ruiește-ne-o Tu ca un îndurat mult-Milostiv.

Doamne, pentru rugăciunile Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, dăruiește-ne nouă sănătate și viață ferită de toată răutatea și ne întărește cu Duhul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor, cu bucurie să slăvim prea­sfânt numele Tău în veci”

Sfânta Cuvioasă Parascheva este consi­derată, pe drept cuvânt, ocrotitoarea orașului Iași și a întregii Moldove, pentru că de-a lungul anilor mol­dovenii au simțit în viața lor lucrarea mi­nunată a harului dumnezeiesc prin mijlo­cirea Cuvioasei Parascheva cea mult folositoare.

Este un izvor de bine­cu­vân­ta­re și însă­nă­to­șire trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune

De multe ori, vin oameni de pe tot cu­prinsul țării să-și plece genun­chii în fața raclei cu cinstitele ei moaș­te, ca să mul­­țumească pen­tru ajutorul și binecu­vân­­tarea ce lumi­nea­ză în via­ța lor.

Viața curată, împletită prin ru­gă­­ciune și fapte bune, tinerețea care stră­lucește peste vea­curi precum lu­mina din candelele fe­cioa­relor înțe­lep­te, sunt pentru noi un îndemn la mai multă rugă­ciu­ne și priveghere, la căutarea bu­curiei pe care o aduce în inimi prezența Du­hului Sfânt.

Simbol al fră­ție­tății ortodoxe, Sfân­­ta Parascheva, lumină­toa­rea casnică a Mol­dovei, ne aduce din acea primă ju­mă­tate a veacului al XI-lea în care a viețuit pe pă­mânt, nădejdea biruinței asu­pra patimilor, dez­bi­nă­ri­lor și necazurilor din lume, prin iubirea sme­rită și atotputernică a Domnului Hristos Care iubește și adună pe toți oamenii, potrivit doxologia.ro.