Ce le-a făcut Ceaușescu rușilor în 1984 a rescris istoria. Americanii nu au lipsit din combinație

Fototeca online a comunismului românesc. Cota: 1/1984. Imagine de la prezidiul Congresului al XIII-lea al P.C.R. (noiembrie 1984)

În cei 24 de ani în care a deținut puterea, Nicolae Ceaușescu a avut o atitudine antisovietică evidentă, iar prima mare dovadă în acest sens a fost intervenția din august 1968, când a criticat „intrarea trupelor celor cinci state socialiste în Cehoslovacia″. Un alt moment edificator în acest sens a fost înregistrat în 1984. La acea vreme, Ceaușescu a decis să trimită delegaţia României la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, boicotate în plin Război Rece de toate ţările din blocul comunist, în frunte cu URSS.

URSS n-a participat la JO de la Los Angeles și le-a cerut și celorlalte țări din blocul comunist să îi urmeze exemplul. Iuri Andropov, fostul președinte al URSS, a fost cel care a luat decizia menținută ulterior de Constantin Cernenko, cel care i-a urmat în funcție.

Soveticii au motivat că sportivii lor nu sunt în siguranță pe teritoriul SUA, dar nu la fel au gândit și tovarășii din România, China și Iugoslavia. Americanii au știut să profite la maximum de această breșă nouă apărută între cele două mari regimuri comuniste.

În acel context, discuțiile avute de oficialii CIO (Comitetul Olimpic Internațional) cu partea chineză au fost decisive. Cea mai mare țară din Asia avea un număr impresionant de sportivi olimpici, așa că americanii au atins două obiective majore: cel diplomatic și cel sportiv.

De fapt, totul a început în 1980, când SUA au protestat față de invazia rușilor în Afganistan și nu s-au prezentat la Jocurile Olimpice organizate la Moscova. Atunci, în capitala URSS n-au mai ajuns nici sportivii din 65 de țări.

Moscova a organizat un boicot

Printre ei se aflau cei din Canada, Chile, Turcia, Paraguay, China, Republica Federală Germană, Coreea de Sud, Japonia, Panama, Tunisia, Iran și Israel. Despre acele vremuri și-a amintit fosta mare atletă Maricica Puică.

Într-un interviu acordat pentru Agerpres, fosta campioană olimpică povesteşte despre oferta de 2 milioane de dolari primită de la Fred Lebow, legendarul fondator al maratonului de la New York, pentru a rămâne în SUA.

De asemenea, ea a rememorat rolul esențial pe care l-a jucat Nicolae Ceaușescu la Olimpiada care rămâne un reper pentru România, datorită celor 20 de medalii de aur, 16 de argint și 17 de bronz.

foto: Arhiva EVZ

Datorită acestor rezultate, țara noastră a terminat pe locul 2 în clasamentul pe medalii, după SUA (174 de medalii, dintre care 83 de aur, 61 de argint și 30 de bronz).

JO din 1984, ediție de neuitat pentru sportul românesc

Printre campionii olimpici din 1984 au mai fost Doina Melinte (atletism, 800 de metri), Maricica Puică (atletism, 3.000 de metri), Anișoara Cușmir-Stanciu (atletism, săritura în lungime, Ecaterina Szabo (gimnastică), Ivan Patzaichin și Toma Simionov (canotaj, 1.000 de metri).

Așadar, iată ce spunea Maricica Puică modul în care Nicolae Ceaușescu a fost convins de americani să-i trimită pe români la Los Angeles, după mai multe discuții purtate cu reprezentanții Comitetului Olimpic Internațional:

„AGERPRES: Cum aţi primit vestea participării la Jocurile Olimpice din 1984, ţinând cont că tot blocul comunist a boicotat ediţia de la Los Angeles?

Maricica Puică: Cred că noi, sportivii, ar fi trebuit să-l fi iertat pe Ceauşescu, pentru că am muncit atâţia ani şi am ajuns totuşi la Jocurile Olimpice. La noi se auzea în lot că o să mergem. Cred că a avut un curaj fantastic. Pentru că ştiţi foarte bine cum a fost.

foto: Arhiva EVZ - Maricica Puică

Controversele legate de Olimpiada din 1984

Mai spunea lumea că am luat medalii multe pentru că nu a fost nu-ştiu-cine. Dar poate ar trebui să se uite în urmă, înainte de Olimpiadă, că noi am mers la Mondiale, peste tot şi noi ne băteam exact cu ăştia care nu au venit şi noi i-am învins tot timpul. Şi la noi la atletism, şi la gimnastică, şi canotajul.

Eu spre exemplu, în martie 1984 am câştigat Mondialele de cros şi ziariştii au fost surprinşi, că nu poţi câştiga în acelaşi an două competiţii atât de importante. A fost înfiorător de greu, după ce în 1983 avusesem un accident, când jucam baschet. Nimeni nu mai credea că eu la 33 de ani voi reveni.

AGERPRES: Să înţelegem că a fost o decizie bună şi curajoasă a regimului Ceauşescu de a participa la acea ediţie?

Maricica Puică: Exact, sută la sută. Vă daţi seama că noi eram controlaţi de ruşi. Şi a avut un curaj fantastic. Să-l superi tu pe nenea rusul parcă nu e bine.″