Când românii erau fruncea. Fotografiile pe care „Evenimentul zilei” vi le readuce în memorie vin să confirme ce reprezenta România, odată, la nivel de sport
- Ioan Viorel
- 21 februarie 2015, 00:00
Poate că povestea acestor fotografii vechi ar trebui să înceapă cu „A fost odată ca niciodată”. Pentru că au fost nişte vremuri când sportivii români se luptau de la egal la egal cu adversarii lor din ţări mult mai dezvoltate şi cu metode de pregătire mult mai avansate. Ambiția și talentul sportivilor pe de o parte, profesionalismul antrenorilor, pe de altă parte, au ținut România ani buni la nivelul marilor puteri sportive ale lumii. Astăzi, am rămas doar cu talentul sportivilor. Insuficient pentru a mai spera să ajungem vreodată, acolo, sus. Vorbim de o ţară care-şi dărâmă bazele sportive pentru a construi ansambluri rezidenţiale şi mall-uri.
Ruzici, regina zgurei pariziene
Virginia Ruzici, surprinsă într-un moment din joc în cel mai prolific an al carierei sale, 1978. A fost anul în care Virginia câștiga Roland Garros-ul, până acum singurul titlu de Mare Șlem al unei jucătoare românce. Învinsa ei din finală a fost iugoslava Mima Jausovec, scor 6-2, 6-2. Virginia are astăzi 60 de ani, e stabilită la Paris, este managerul Simonei Halep și este specialist Eurosport pe tenis.
Puică și Melinte, două mari atlete
Maricica Puică (stânga) și Doina Melinte au fost semifondistele românce printre cele mai bune din lume în anii ’80. Ambele, campioane olimpice la Los Angeles, în 1984, prima în proba de 3.000 de metri, a doua în proba de 800 de metri. Puică are astăzi 64 de ani și s-a retras din viața publică, în timp ce Melinte a cochetat cu politica.
„Cami”, marcator pe „Wembley”
Probabil unul dintre cei mai mari atacanți centrali pe care i-a avut România, Rodion Cămătaru, a făcut un meci excepțional în „templul fotbalului”, pe Wembley, la 11 septembrie 1985, în preliminariile CM 1986. „Cami” a marcat golul egalizator, de 1-1, în minutul 60, la capătul unei curse incredibile.
Nadia Comăneci, la apogeul carierei
„Zeița de la Montreal” a confirmat în timp că rămâne cea mai valoroasă gimnastă a tuturor timpurilor. Aici este într-un exercițiu la bârnă, la Mondialele de la Strasbourg. Dincolo de medaliile de aur câștigate la marile competiții – 5 la Olimpiade, 2 la Mondiale și 9 la Europene – Nadia a dus gimnastica la o nouă dimensiune. Astăzi este stabilită în SUA și este căsătorită cu un fost gimnast, Bart Conner, împreună cu care are un băiețel, Dylan.
Maricel, inventatorul unui procedeu de efect
Maricel Voinea a fost handbalistul exponențial al echipei Minaur Baia Mare în anii ’80, perioadă în care clubul maramureșean a cucerit de două ori Cupa EHF. Este inventatorul celebrei aruncări cu efect, de atunci recunoscută și pe plan internațional drept „efectul Maricel”. În prezent, este stabilit în Germania.
În amintirea rugby-ului de altădată
În anii '70 - '80, naționala de rugby a României era o forță mondială. Victoriile în Cupa FIRA, un fel de Campionat European, erau împărțite cu Franța. Se pusese chiar problema admiterii României în Turneul celor 5 națiuni, care astfel ar fi devenit al celor 6. Oricum, România era invitată deseori să joace amicale cu marile puteri rugbistice. Aici, o secvență de pe celebrul Lansdowne, la un 13-13 cu Irlanda, în 1980, cu Pompilie Borș în acțiune.
O seară de neuitat pentru atletismul românesc
Fotografia care a făcut înconjurul lumii. La 1 august 1982, în cadrul Campionatelor Naționale ale României, pe fostul „23 August”, recordul mondial la săritura în lungime era bătut de două ori în decurs de cinci minute. La ora 20.05, Anișoara Cușimir sărea 7,15 metri și devenea noua deținătoare a recordului mondial. Doar că la ora 20.10, Vali Ionescu sărea 7,20 metri și devenea, la rându-i, posesoarea celei mai bune performanțe mondiale.
„Tripleta de aur” a Stelei
În vara anului 1987, Steaua reușea să câștige al treilea titlu național consecutiv cu o tripletă ofensivă alcătuită din Hagi (stânga), Pițurcă (centru) și Lăcătuș. Aveau să urmeze alte două titluri, plus o finală și o altă semifinală de Cupa Campionilor.
Patru luptători de elită
„Cei patru magnifici”, ar putea fi intitulată această fotografie în care apar patru dintre cei mai mari luptători de greco-romane pe care i-a avut România. Poza e făcută imediat după Europenele de la Oslo, 1978, iar cei patru au fost, toți, medaliați cu aur. De la stânga la dreapta sunt prezenți Ion Draica (categ.82 kg), Constantin Alexandru (48 kg), Roman Codreanu (plus 100 kg) și Ștefan Rusu (68 kg).
Sport pe pâine în familia Stan
Fotografia datează din mai 1988 și îi reprezintă pe actualul primar al Galațiului, Marius Stan, alături de sora sa, Mihaela. Marius era fotbalist la Oțelul, iar Mihaela handbalistă la același club, ea fiind și internațională de juniori și tineret a României.
„Fluieraș” printre rulmenți
Nicolae Rainea, unanim recunoscut drept cel mai mare arbitru român din istorie, și-a desfășurat prima parte a carierei la Bârlad. În paralel cu activitatea de arbitru, el a lucrat și la Întreprinderea de Rulmenți Bârlad, ca maistru principal. Îl vedem în fotografie alături de șeful de echipă Leonida Costea și de muncitorul topitor fruntaș Nicolae Toma. Dialogul se purta în schimbul II al secției de turnătorie neferoase.
Mircea Sandu, alături de familie
Fost președinte al FRF, Mircea Sandu a fost unul dintre cei mai valoroși atacanți români ai perioadei 1975-1985. Fotografia aceasta datează din 1986 și îl prezintă pe Sandu alături de prima soție, fosta handbalistă Simona Arghir, între timp decedată, și de cei doi copii, Raluca, viitoarea jucătoare de tenis, și Dan.
Mănuși de aur
În iunie 1987, Francisc Vaștag (al doilea din stânga) și Mihai Leu (al doilea din dreapta) cucereau titlul de campion mondial la box, juniori, la Havana. Vaștag avea să ajungă apoi unul dintre cei mai mari pugiliști din istoria boxului nostru, iar Leu să se impună în boxul profesionist sub culorile Germaniei.
Gabor a călcat pe urmele lui Maradona
Cât de mare putea să fie! Romulus Gabor și-a trăit momentul său de glorie la Mondialul de juniori din Australia din 1981, atunci când a fost desemnat cel mai bun fotbalist al competiției, cucerind „Balonul de Aur”. Ca fapt divers, același trofeu îi revenise la precedenta ediție, cea din 1979, argentinianului Diego Armando Maradona.
Sfaturi de la „Il Luce”
Înaintea semifinalelor Cupei Cupelor din 1990, Dinamo – Anderlecht, de Florin Răducioiu se legau multe dintre speranțele „roșalbilor”. În această imagine, după una dintre partide, ascultând concluziile lui Mircea Lucescu.
Octavian Bellu, la începutul carierei
Octavian Bellu este perceput de zeci de ani ca omul din spatele succesului gimnasticii feminine românești. Ei bine, așa arăta Bellu în 1981, alături de Atanasia Albu, când coordona lotul nostru reprezentativ.