Ăsta e un material publicat pentru că, acum, weekend-ul începe de vineri și… Dar a fost întotdeauna așa?

Pentru cei mai tineri dintre cititorii acestei rubrici pare că weekend-ul format din două zile pline, sâmbăta și duminica, e un drept dintotdeauna al românilor.

Adevărul este că în perioada ceaușistă, sâmbăta era zi lucrătoare sau zi de școală. Era un program mai scurt, ce-i drept, dar se mergea la serviciu și la clase. Târziu, în anii 1980, când situația în țară se degradase mult, a apărut ”SRL-ul”, dar nu era ”societate cu răspundere limitată”, celula de bază a societății capitaliste de astăzi, ci era acronimul de la ”săptămână redusă de lucru”.

Asta însemna că, prin rotație, fiecare roman salariat avea o zi de sâmbătă liberă pe lună. Din păcate pentru el, dacă ”sereleul” pica în duminica în care nu avea voie să scoată mașina din parcare, se mulțumea doar cu o zi de libertate. În ultimii ani, pe fondul crizei de combustibil, duminicile erau împărțite între mașinile ”cu soț” și ”fără soț”, adică doar una dintre aceste categorii avea voie să circule. ”Cu soț” și ”fără soț” era ultima cifră a numărului de înmatriculare care era format doar din cifre și prescurtarea județului.

Abia după decembrie 1989, a apărut sâmbăta liberă, dar, așa cum veți vedea din documentul de mai jos, nu deodată, ci treptat a fost instaurat acest obicei atât de drag astăzi.

La începutul trimestrului IV al anului 1990, adică exact acum 31 de ani, sâmbăta a devenit pentru toți zi nelucrătoare.

Vă dorim un weekend frumos și parcurgeți textul decretului. La sfârșit găsiți și cine l-a semnat!

 DECRET-LEGE nr. 95 din 14 martie 1990 privind trecerea la săptămînă de lucru de 5 zile în unitățile de stat

EMITENT: CONSILIUL PROVIZORIU DE UNIUNE NAȚIONALĂ

apărut în MONITORUL OFICIAL nr. 36 din 19 martie 1990

Consiliul Provizoriu de Uniune Națională decretează:

ART. 1 În toate ramurile și domeniile de activitate se vor asigura, începînd cu 1 martie 1990, în afară de sărbătorile legale, 2 zile libere pe luna, de regulă în zilele de sîmbătă.

ART. 2 (1) Începînd cu luna martie 1990, ministerele, celelalte organe centrale, centralele și unitățile de stat vor lua măsurile necesare pentru a asigura trecerea la săptămînă de lucru de 5 zile pînă la finele trimestrului III 1990. (2) Trecerea la săptămînă de lucru de 5 zile se va face eșalonat în conformitate cu graficele elaborate de comun acord de către ministere și alte organe centrale cu consiliile de administrație ale unităților din subordine, în funcție de îndeplinirea indicatorilor industriali, economici și profesionali, în condițiile folosirii aceluiași număr mediu de personal și ale menținerii salariilor tarifare de încadrare stabilite pentru săptămînă de lucru de 6 zile. (3) Pentru sectoarele de activitate cu foc continuu (siderurgie, chimie, petrochimie, fabricarea cimentului, săparea și exploatarea sondelor etc.), precum și pentru activitățile care trebuie să se desfășoare pe întreagă durata a săptămînii (transporturi, prestări servicii, comerț, ocrotirea sănătății, cultură și artă, presă etc.), la care nu se poate obține creșterea productivității orare a muncii întrucît această este determinată de caracteristicile și parametrii instalațiilor deservite și, respectiv, de cerințele impuse de desfășurarea normală a vieții populației, se autoriza Ministerul Economiei Naționale că, pe baza documentațiilor prezentate de titularii de plan, să modifice indicatorii de plan pe anul 1990 privind numărul de personal și fondul de salarii.

ART. 3 Trecerea la săptămînă de lucru de 5 zile a personalului din ministere, celelalte organe centrale și locale ale administrației de stat, centrale industriale și unități asimilate se face prin hotărîrea consiliului de administrație, atunci cînd toate unitățile din subordine au trecut la săptămînă de lucru de 5 zile.

ART. 4 (1) Prin trecerea la programul de lucru cu 2 zile libere pe luna, în afară de sărbătorile legale, durata timpului de muncă va fi, în medie, de 44 ore pe săptămînă și 8 ore pe zi; durata medie lunară a timpului de muncă va fi de 23,6 zile, respectiv 189 ore. (2) Prin trecerea la săptămînă de lucru de 5 zile, durata timpului de muncă va fi de 40 ore pe săptămînă și 8 ore pe zi; durata medie lunară a timpului de muncă va fi de 21,25 zile, respectiv 170 ore.

ART. 5 Personalul care își desfășoară activitatea în locuri de muncă și activități care au aprobată o durata a timpului de muncă mai mică decît 8 ore pe zi (7ore, 6 ore, 4 ore) trece la program de lucru cu 2 zile libere pe luna, respectiv la program de lucru de 5 zile pe săptămînă, cu respectarea duratei zilnice a timpului de muncă aprobate.

ART. 6 (1) În construcții, industria forestieră, agricultură, precum și în alte activități cu condiții specifice, ministerele sau celelalte organe centrale, cu acordul sindicatelor, pot stabili că în anumite perioade durata zilei de muncă să fie mai mare decît durata normală, urmînd că în medie să nu se depășească anual durata săptămînii de lucru de 44 ore și, respectiv, de 40 ore. (2) În ramurile prevăzute la alin. 1, ministerele și celelalte organe centrale, cu acordul sindicatelor, pot stabili trecerea la activitatea sezonieră, urmînd că în perioada activă să se poată lucra în program normal de 6 zile pe săptămînă, iar în perioada inactivă să se acorde concediul de odihnă legal, precum și zilele corespunzătoare timpului suplimentar lucrat în perioada activă, astfel încît să nu depășească în medie durata săptămînii de lucru de 44 ore și, respectiv, de 40 ore.

ART. 7 Pe baza salariului tarifar lunar, Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale va stabili salariile tarifare orare (rotunjite la 5 bani) sau zilnice (rotunjite la 50 bani) calculate la 189 ore și 23,6 zile, respectiv 170 ore și 21,25 zile.

ART. 8 Pentru trecerea la programul de lucru cu 2 zile libere pe luna și săptămînă de lucru de 5 zile, unitățile vor elabora grafice de lucru aprobate de consiliul de administrație, care să corespundă condițiilor specifice din fiecare unitate.

ART. 9 Se recomandă organizațiilor cooperatiste și obștești, precum și altor persoane juridice, să elaboreze reglementări similare cu privire la stabilirea duratei săptămînii de lucru în domeniile lor de activitate.

ART. 10 Orice dispoziții contrare prezentului decret-lege se abrogă. PREȘEDINTELE CONSILIULUI PROVIZORIU DE UNIUNE NAȚIONALĂ ION ILIESCU